FMI aruncă în aer dezbaterea privind migraţia în Europa. Cât a pierdut România din „exportul de creiere”

Sunt concluziile unui raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI) privind fenomenul migraţiei forţei de muncă pe axa Est-Vest în Europa, cu atât mai relevante pentru România după ce am aflat că suntem printre cei mai mari exportatori de resursă umană din UE: potrivit datelor ONU, diaspora românească este echivalentă cu aproximativ 17% din populaţia ţării. Tot de la FMI aflăm că fluxul invers, întoarcerea emigranţilor în ţările de origine, este foarte limitată, practic nesemnificativă statistic. Românii capabili să ridice ţara au cam fugit de ea.

„Migraţia economică având la bază liberul arbitru face parte din dezvoltarea economică. Prin plecarea în străinătate, emigranţii caută atât propria bunăstare, cât şi pe cea a familiilor rămase în urmă. Migraţia pe axa est-vest, în special a persoanelor bine pregătite profesional, bine educate, a adus beneficii ţărilor care au primit imigranţii şi, deci, Uniunii Europene în ansamblu. Migraţia reprezintă un indicator al succesului proiectului Uniunii Europene, care se bazează pe libera circulaţie ca principiu necesar pentru integrarea economică şi, în final, pentru creşterea veniturilor”, scriu experţii FMI în raportul „Emigrarea şi impactul economic asupra Europei de Est”, publicat miercuri.

Pe de altă parte, emigrarea la scară largă şi efectele ei secundare au încetinit creşterea economică şi convergenţa veniturilor în statele est-europene, notează FMI. „Plecarea în număr semnificativ a profesioniştilor înalt calificaţi a redus mărimea şi productivitatea forţei de muncă, afectând creşterea economică şi încetinind convergenţa venitului per capita. Emigrarea a redus competitivitatea şi a crescut amprenta statului în economie prin creşterea cheltuielilor sociale raportate la PIB, ceea ce în consecinţă a condus la o structură bugetară mai puţin prietenoasă cu creşterea economică”.

Efectele negative sunt vizibile mai ales în ţările din Sud-Estul Europei, în particular în România şi Bulgaria, şi în ţările baltice – Lituania, Letonia şi Estonia.

FMI foloseşte termenul de „brain drain” – exportul de creiere – care în multe ţări est-europene a coincis cu îmbătrânirea populaţiei, apăsând şi mai mult pe productivitatea deja în scădere.

De asemenea, emigrarea în masă frânează schimbarea de mentalităţi, contribuind la menţinerea unor stări de fapt. „Spre deosebire de forţa de muncă necalificată şi capital, forţa de muncă calificată şi înalt calificată tinde să producă beneficii economice din ce în ce mai semnificative cu cât este mai abundentă. Astfel, emigrarea acestor persoane reprezintă un beneficiu uriaş pentru ţările care îi adoptă şi are un impact negativ disproporţionat asupra economiilor care îi exportă„, observă un studiu al Băncii Mondiale citat în raportul FMI. Totodată, „emigrarea persoanelor tinere şi bine pregătite este echivalentă cu dispariţia din societate a celor care ar fi putut fi agenţi ai schimbării, ar fi putut conduce la îmbunătăţirea calităţii instituţiilor statului de drept”.

Alte constatări ale FMI privind efectele emigrării: remiterile au susţinut consumul şi, într-o oarecare măsură, investiţiile, însă plecarea tinerilor bine pregătiţi a limitat dezvoltarea activităţii din sectorul privat, competitivitatea externă (la export) şi a crescut cheltuielile sociale în raport cu PIB; emigrarea a limitat creşterea economică în ţările est-europene şi a încetinit convergenţa veniturilor către nivelurile din Europa de Vest.

În cifre

În ultimii 25 de ani, aproximativ 20 de milioane de persoane au plecat din Europa de Est în căutarea unei vieţi mai bune în Europa de Vest. Ţările din Sud-Estul Europei (precum România şi Bulgaria) au pierdut cel mai mult, aproximativ 16% din populaţia de la începutul anilor 1990, iar tendinţa s-a accentuat odată cu intrarea ţărilor în UE. Între 1990 şi 2012, emigrarea din Europa de Sud-Est a ştirbit creşterea cumulată a populaţiei cu opt puncte procentuale, agravând unele tendinţe demografice deja negative. Drept urmare, populaţia stagnează sau se micşorează în ţările care exportă resursă umană.

Opt din zece emigranţi est-europeni ajung în Europa de Vest, principalele ţări adoptive fiind Germania, Italia şi Spania. Din afara UE, Statele Unite sunt principala destinaţie, atrăgând aproximativ unu din zece emigranţi din estul Europei.

Aproximativ trei sferturi din emigranţii din Europa de Est, la nivelul anului 2010, făceau parte din populaţia activă (vârsta de muncă – 15-64 ani), cu mult peste populaţia activă medie din aceste ţări. În România, peste 80% din emigranţi aveau între 15-64 de ani, faţă de aproximativ 70% din populaţia ţării. Paralela rămâne valabilă şi dacă ne uităm la plecarea persoanelor cu studii superioare: la nivelul anului 2010, aproximativ 20% dintre românii care au plecat în Vest aveau studii superioare, faţă de o medie de aproximativ 10% din populaţie, potrivit datelor OCDE şi ale Băncii Mondiale, citate de FMI.

„Pentru Croaţia şi România, unde procentul persoanelor cu studii superioare în populaţie este oricum relativ scăzut, exportul de creiere prin emigrare a avut implicaţii grave pentru productivitate”, notează FMI.

FMI remarcă de asemenea o legătură între numărul mare de emigranţi cu studii superioare la nivelul anului 2000 şi calitatea actuală a actului de guvernare şi a instituţiilor statului de drept. „Menţinerea corupţiei sub control, răspunderea guvernanţilor, statul de drept şi indicatorii privind eficacitatea actului de guvernare au slăbit în statele din Europa de Sud-Est, care au avut de-a face cu un fenomen mai amplu de plecare a persoanelor bine educate decât Europa Centrală sau ţările baltice. De regulă, persoanele educate sunt cele care impun schimbarea într-o societate, astfel că situaţia descrisă ilustrează o legătură între emigrarea constantă a persoanelor înalt calificate şi scăderea calităţii actului de guvernare, care la rândul ei determină emigrarea oamenilor educaţi şi descurajează imigraţia de forţă de muncă bine pregătită, subminând perspectivele de creştere economică pe termen lung”.

Începând din 1990, emigrarea a redus cu până la 0,9 puncte procentuale creşterea economică medie anuală în unele ţări din Europa de Sud-Est, inclusiv în România, şi în ţările baltice, se estimează în raportul FMI. Statele afectate au pierdut între 10% şi 20% din forţa de muncă potenţială ca urmare a fenomenului migraţiei disproporţionate.

Ca efecte pozitive, FMI remarcă utilitatea banilor trimişi de emigranţi familiilor rămase în ţară şi creşterea puterii de negociere a persoanelor calificate şi înalt calificate, care pot cere salarii mai mari având în vedere posibilitatea de a lucra în străinătate. Remiterile însă sunt prezente predominant pe termen scurt şi mediu şi tind să dispară cu timpul, pe măsură ce legăturile cu ţara de origine se sting, şi, mai mult, banii primiţi de la rudele din străinătate ajung de cele mai multe ori în consum, nu în investiţii sau în conturi de economii.

Fenomenul va continua, având în vedere diferenţele încă ample între Est şi Vest în ceea ce priveşte nivelul de trai şi garantarea drepturilor, contractelor şi a respectării legii, avertizează FMI. Există inclusiv riscul unei spirale negative antrenate de emigrare şi convergenţa lentă a veniturilor.

FMI recomandă întărirea instituţiilor statului de drept şi dezvoltarea de politici economice care să încurajeze populaţia productivă să rămână în ţară. Parte din soluţie ar fi şi o mai bună stimulare a forţei de muncă rămasă în ţară, creşterea productivităţii şi încurajarea participării la forţa de muncă. De asemenea, FMI consideră că remiterile – banii trimişi în ţară de emigranţi – să fie îndrumate în mai mare măsură către investiţii decât către consum. Ar trebui de asemenea ca guvernele statelor est-europene să caute soluţii pentru limitarea impactului fiscal al emigrării, potrivit FMI.

Fondul Monetar are recomandări şi pentru UE: fondurile structurale şi de coeziune ar trebui alocate ţinând cont şi de impactul negativ al migraţiei asupra creşterii economice şi convergenţei veniturilor, având în vedere că statele vest-europene au avut doar de câştigat de pe urma imigranţilor din est. „Această soluţie ar corespunde şi cu scopul declarat al acestor fonduri, de a reduce decalajele economice şi sociale în UE şi de a promova dezvoltarea sustenabilă”.