Dinamicile creşterilor de salarii şi preţuri în 2020 şi 2021 au fost determinate de şocurile „neobişnuit de ridicate” provocate de pandemia de COVID-19, spre deosebire de episoadele din trecut, provocate de evoluţiile economice mai convenţionale, se arată în raport, scrie Agerpres.
Cercetătorii FMI au studiat 22 de episoade de inflaţie ridicată şi scăderea salariilor reale în economiile avansate, din ultimii 50 de ani. Majorările salariale din ultimii doi ani au fost determinate de şocurile cu care s-au confruntat capacitatea de producţie şi oferta de mâna de lucru, în timp ce preţurile au fost determinate în special de economiile private, care au crescut în pandemie, şi de majorarea cererii după ridicarea restricţiilor, consideră FMI.
Precedentele episoade inflaţioniste s-au încheiat în general cu o creştere graduală a salariilor nominale, care au recuperat decalajul faţă de preţuri în câteva trimestre, evitând o spirală ascendentă. Aceasta s-a întâmplat în general când şocurile economice erau văzute ca temporare, astfel încât salariile şi preţurile se stabilizau pe baza dinamicilor normale ale ofertei de forţă de muncă, apreciază FMI.
„Per ansamblu, dovezile istorice sugerează că episoadele caracterizate de un an de accelerare a preţurilor şi salariilor nu au durat, în general, creşterea salariilor nominale şi inflaţia tinzând în medie să se stabilizeze” după câteva trimestre, se arată în raport.
Există riscul unei inflaţii ridicate prelungite şi a salariilor mari, dacă aşteptările inflaţioniste retrograde, anticipând condiţiile din trecut – cum ar fi dinamicile preţurilor din 2021 – vor continua în viitor chiar în absenţa unui nou şoc al preţurilor, avertizează FMI.
„Când salariile şi aşteptările inflaţioniste sunt retrograde, trebuie ca acţiunile de politică monetare să fie în prim plan, pentru a minimaliza riscul creşterii inflaţiei”. De aceea, băncile centrale trebuie să continue majorarea dobânzilor, pentru a contracara inflaţia, se arată în raport.