Fondurile de pensii, factor esențial de dezvoltare

Opinie de Ovidiu Fer

În 2008, România a introdus sistemul fondurilor de pensii cu trei piloni, care constă în pensia de stat (pensie obligatorie, plătită către guvern și acordată ulterior tot de acesta, denumită Pilonul I), pensia „ocupațională” (pensie obligatorie, dar administrată privat, respectiv Pilonul II) și pensia privată (plătită facultativ către fonduri de pensii administrate privat – Pilonul III). În ciuda unui start târziu (în comparație cu Polonia, care a introdus acest sistem în 1999) și a unor contribuții virate sub programul inițial în Pilonul II, fondurile de pensii au ajuns să aibă performanțe de necontestat. Valoarea activelor administrate de fondurile private de pensii obligatorii a depășit 14 miliarde de euro la finalul lunii septembrie, respectiv 6,5% din produsul intern brut al țării. Banii sunt gestionați de cele 7 fonduri de pensii rămase pe piaţă. Randamentul mediu anualizat până la final de 2019 s-a situat, la nivelul întregului sistem, la 8,35%. Chiar și ajustarea cu rata medie a inflației arată un câștig substanțial pentru contribuabili, de peste 5% în fiecare an.

Fondurile de pensii, obligatorii și facultative, sunt acum un partener de încredere și pe termen lung, cu mai mult de 90% dintre active investite în economia națională. Acestea reprezintă interesele a 7,6 milioane de români, viitori pensionari, care  plătesc lunar contribuția din salariu. De asemenea, fondurile de pensii sunt finanțatoare de primă mărime pentru stat, cu aproape două treimi din active plasate în titlurile de stat, ceea ce oferă stabilitate în asigurarea fluxului financiar pentru nevoile bugetului public. Reprezintă însă și un jucător major al pieței de capital cu circa 20% dintre active orientate către investiții în acțiuni. Lărgirea paletei investiționale în februarie 2020 către real estate și private equity oferă posibilitatea de a direcționa resurse financiare importante către domenii cu randamente ridicate.

Furnizori de lichiditate

În piața de capital, fondurile de pensii reprezintă forța constructivă necesară dezvoltării. Deținerile care tind spre 3 miliarde de euro le fac jucători activi și dinamici ai pieței. Totodată, implicarea acestora în ofertele publice de pe Bursa de Valori București, cumpărând participații de până la 25%, au asigurat succesul listărilor și diversificarea ofertelor pentru întreaga piață. Prin profilul investițional, de achiziție și menținere pe termen lung, fondurile de pensii reprezintă un factor de stabilitate, cu un efect de reducere a volatilității.

Cei mai importați emitenți de pe piața autohtonă de capital, ca dimensiune sau potențial, numără printre acționari fondurile de pensii. Cele șapte fonduri de pensii obligatorii dețin, adunat, peste 20% din Banca Transilvania sau 13% din Romgaz, cu participații mari și la companii antreprenoriale precum DIGI, MedLife, Teraplast sau societățile de investiții financiare. În Fondul Proprietatea, investitorii instituționali români, în principal fondurile de pensii, au ajuns la o deținere cumulată de aproape o treime din acțiuni. E o poziție din care pot decide, alături de administrator, strategia pentru viitor, dinamizarea sau diversificarea fondului în interesul tuturor acționarilor – inclusiv a viitorilor pensionari.

Etica în afaceri

Astfel de investitori instituționali nu sunt doar furnizori de lichiditate ci și difuzori de etică în afaceri. Guvernate de o reglementare bine definită și o supraveghere strictă, internă și externă, fondurile de pensii radiază mai departe aceste bune practici și le solicită ca un criteriu de selecție atunci când investesc. Fondurile caută un management adecvat al riscului, transparența deciziilor și crearea de valoare pentru acționari. Pentru emitenți, prezența fondurilor de pensii printre acționari poate deveni o etichetă a bunei guvernanțe.

Astfel de cerințe de bune practici sunt necesare mai ales în contextul pieței românești, în care acționariatul la mai multe companii tinde să fie concentrat. Într-o astfel de structură, un acționar puternic reușește să-și impună voința în dauna celorlalți deținători. În astfel de situații un investitor instituțional de calibrul unui fond de pensii poate deveni activist și poate cere o administrare transparentă în interesul tuturor acționarilor, inclusiv al celor mici. Fondurile de pensii care achiziționează pachete de acțiuni la companiile listate au un interes major în monitorizarea administratorilor, în alegerea membrilor Consiliilor de Supraveghere sau de Administrație și în auditarea independentă a business-ului. Se manifestă ca cenzori și în același timp, drept creatori de valoare în sfera investițională pentru că beneficiul merge către toți participanții, într-o distribuție echitabilă.

Iar astfel de abordări nu trebuie decât să se extindă. Diluarea riscurilor politice la adresa fondurilor de pensii, riscuri majorare în anii anteriori, precum și perspectiva ca pe termen lung nivelul contribuției la Pilonul II să se apropie de ținta inițială de 6% din salariul brut, de la 3,75% în prezent, fac toate aceste beneficii să sporească. Piața de capital însă trebuie să fie pregătită pentru a absorbi fondurile suplimentare. Numărul relativ mic de emitenți, free-float-ul redus al Bursei de Valori București pot fi bariere, iar fondurile de pensii să fie obligate să caute oportunități peste graniță dacă aici ele nu vor fi create. Prin urmare este nevoie ca și piață, statul să răspundă acestor cerințe.

Ovidiu Fer este co-fondator al Alpha Quest (principalul investitor in punctele de restituire emise de ANRP) și fost country manager al Wood&Co. El candidează pentru un loc în Comitetul Reprezentanților al Fondului Proprietatea, în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din data de 13 noiembrie.