‘Menţinem o perspectivă de creştere pentru aur în credinţa că riscul pentru economia SUA se îndreaptă către o tendinţă descendentă. Scădem prognoza de final de an pentru ţiţeiul Brent la 53 dolari pe baril’, a precizat analistul Saxo Bank.
Al doilea trimestru din 2017 s-a dovedit a aduce multe provocări pentru petrol, deoarece evenimentele tehnologice din SUA şi tensiunile diminuate din Nigeria şi Libia au ajutat la generarea unei puternice creşteri a producţiei globale, notează analistul Saxo Bank. Acest lucru a dus la compensarea reducerii producţiei din partea membrilor Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi Rusia, în felul acesta obstrucţionând progresul către o piaţă echilibrată.
Un trimestru al temperării
Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, capacitatea OPEC de a menţine exporturile ar trebui temperată de nevoia de a ţine mai mult petrol pe plan local pentru a satisface cererea locală în creştere pe parcursul lunilor de vârf de vară. În SUA, creşterea producţiei în T2 a scăzut cu mai mult de jumătate în comparaţie cu T1, un posibil prim semn că producătorii americani nu sunt pregătiţi sau capabili să ţină producţia la cote ridicate cu orice preţ.
Aceste evenimente au oferit OPEC o fereastră de oportunitate; dacă are succes, preţul ţiţeiului Brent va reveni probabil către 55 dolari/baril în lunile viitoare, înainte ca scăderea să revină, în timp ce atenţia se va îndrepta către 2018 şi către posibilul risc de barili suplimentari care va lovi piaţa dacă OPEC şi Rusia nu reuşesc să prelungească acordul de reducere a producţiei după T1 2018.
‘Urmând această presupunere, scădem prognoza de final de an pentru ţiţeiul Brent de la 58 dolari/baril în T2 la 53 dolari/baril’, notează analistul Saxo Bank.
O perioadă dificilă pentru fondurile speculative
Fondurile speculative au avut parte până acum de un an foarte dificil. Acordul din noiembrie de reducere a producţiei a determinat o creştere a cererii speculative de petrol. Aceasta a culminat în februarie, atunci când fondurile au sfârşit prin a deţine aproape un miliard de barili de petrol pe baza credinţei că s-a creat un plafon şi că drumul celei mai scăzute rezistenţe era mai sus.
Trei lichidări consecutive, care au avut loc pe măsură ce estimările de primă ale OPEC au scăzut, au avut ca rezultat faptul că posibilii cumpărători s-au retras – lăsându-i pe vânzătorii short să preia din nou controlul.
Această situaţie va rămâne valabilă până când datele legate de stocuri vor arăta semne solide de îmbunătăţire. Foamea pentru informaţii actualizate a dus la faptul că Weekly Petroleum Status Report (Raportul săptămânal despre starea petrolului) al Administraţiei americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA) a început să facă obiectul unei atenţii considerabile.
Economia mondială va genera cerere de petrol în creştere
Cererea globală pentru petrol va creşte în continuare până către următorul deceniu şi cu aceasta vine şi presiunea asupra companiilor de energie de a găsi noi surse de petrol care să înlocuiască puţurile care ajung la finalul rezervei şi care să vină în întâmpinarea cererii mai mari. În următorii doi-trei ani, e puţin probabil ca acest proces să genereze probleme, deoarece doar creşterea de anul viitor non-OPEC e de ajuns pentru a satisface cererea în creştere.
Mai departe, un preţ stabil spre ridicat va fi necesar dat fiind că necunoscutul şi posibila frânare a cererii reprezintă motivul pentru care ne îndepărtăm cu viteză de motoarele cu combustie, mergând spre cele electrice sau pe gaz.
‘Menţinem o perspectivă de creştere pentru aur în credinţa că riscul pentru economia SUA se îndreaptă către o tendinţă descendentă. Acest fapt are potenţialul de a determina FOMC din SUA să fie prea optimist în ce priveşte creşterea dobânzilor, chestiune asupra căreia piaţa de obligaţiuni dă deja semnale printr-o curbă de randament mai plată, în timp ce obligaţiunile pe termen mai lung au încă cerere’, notează analistul Saxo Bank.
Estimările cu privire la inflaţie văzută prin praguri de rentabilitate pe 10 ani au scăzut la un minim pe şapte luni şi, deşi acest lucru poate fi văzut ca fiind negativ pentru aur, acesta reduce, de asemenea, nevoia de dobânzi mai mari, astfel asigurând faptul că randamentele reale – un factor cheie pentru aur – rămân scăzute.
Cererea de investiţii pentru produsele tranzacţionate la bursă a crescut în mod constant de-a lungul anului. Atât investitorii instituţionali, cât şi cei din retail caută diversificare şi o potenţială acoperire împotriva evaluării incorecte a riscurilor financiare, aşa cum se poate vedea în divergenţa dintre acţiunile cu valoare mare şi volatilitate scăzută faţă de incertitudinea politică economică în creştere.
Nesiguranţa cu privire la capacitatea preşedintelui Trump de a reveni la politicile sale care favorizează creşterea, alături de câteva riscuri geopolitice, au crescut de asemenea cererea pentru active sigure, aşa cum este aurul.
Fondurile speculative au fost mari cumpărători de aur la începutul lunii iunie, iar perspectiva de a depăşi tendinţa descendentă din 2011 încoace a devenit mai posibilă. Însă imposibilitatea de a depăşi pragul de 1300 dolari/uncie şi comentariile agresive de la şedinţa FOMC de pe 14 iunie l-au lăsat expus unei alte corecţii pe care o vedem ca oportunitate de cumpărare dată fiind perspectiva noastră pe termen mediu, scrie Ole Hansen.
‘Susţinem în continuare prognoza pentru finalul de an de 1.325 dolari/uncie la aur cu posibilitatea ca riscul să încline către trendul ascendent, sperând că o depăşire a limitei de 1.300 dolari/uncie va atrage, probabil, un nou interes din partea fondurilor macro şi dinamicii evenimentelor’, a mai spus analistul Saxo Bank.