De peste două ori mai greu decât pinguinul imperial şi depăşindu-l cu un cap în înălţime, acest tip de pinguin străvechi a trăit în urmă cu 24-27 de milioane de ani, atunci când Noua-Zeelandă, aflată în ceea mai mare parte a ei sub nivelul mării, alcătuia un arhipelag de insule stâncoase.
Primele rămăşiţe ale acestui palmiped, denumit Kairuku – scufundătorul care se întoarce de fiecare dată cu mâncare, în limba maori -, au fost descoperite în 1977, pe o faleză în oraşul Waimate de pe o insulă din sudul Noii-Zeelande, de paleontologul Ewen Fordyce, de la Universitatatea din Otago.
De-a lungul anilor, profesorul Fordyce şi-a completat seria descoperirilor făcute şi l-a invitat pe cercetătorul american Dan Ksepka, de la Universitatea Carolina de Nord, să îl ajute să reasambleze scheletul pinguinului.
„Kairuku era o pasăre elegantă în comparaţie cu alţi pinguini, avea un corp înalt şi înotătoare lungi, dar picioare scurte şi tălpi late”, a declarat Dan Ksepka.
Fizionomia sa îi permitea să înoate mai departe şi să plonjeze mai adânc decât o fac pinguinii din zilele noastre. Schimbările climatice sau vânătoarea extensivă practicată de prădătorii să naturali – delfinii şi focile – ar putea să explice dispariţia acestei specii.
Descoperirile celor doi paleontologi au fost publicate în cea mai recentă ediţie a revistei Journal of Vertebrate Paleontology.
Kairuku nu a fost însă cel mai înalt pinguin din istorie. În 2010, oamenii de ştiinţă au descoperit rămăşiţele unor exemplare dintr-o specie veche de 36 de milioane de ani, care aveau o înălţime de 150 de centimetri.