Fotbal: Portarii comit „eroarea pariorului”, la 11 metri, influenţând rezultatul partidei – studiu
Psihologii au analizat loviturile de la 11 metri de la ediţiile Cupei Mondiale şi ale Campionatului European de fotbal, desfăşurate în perioada 1976-2012. Făcând o analiză statistică a tuturor loviturilor de la 11 metri, cercetătorii au descoperit că după trei lovituri executate în aceeaşi parte a porţii, portarul tinde să se arunce în cealaltă parte la următoarea lovitură. Din fericire pentru portari, în general, jucătorii care execută loviturile de la 11 metri nu exploatează această eroare constantă.
În analiza lor, cercetătorii au constatat că portarii comit aşa-numita ‘eroare a pariorului’, observată în comportamentul împătimiţilor jocurilor de noroc, o eroare de logică. La cazinouri, spre exemplu, dacă bila ruletei a căzut de mai multe ori la rând pe culoarea roşie, jucătorul resimte imboldul de a paria pe culoarea neagră, imbold care reprezintă o eroare pentru că la fiecare nouă aruncare, există aceeaşi probabilitate ca bila să pice pe o culoare sau cealaltă.
Astfel, cercetătorii îi îndeamnă pe jucători să identifice aspectele neîntâmplătoare ale modului în care portarul plonjează la loviturile de la 11 metri pentru că, în acest fel, pot câştiga mai uşor meciul.
În cazul penalty-urilor, după ce se trag trei lovituri, portarii sunt în pericol de a comite această eroare. ‘În jur de 69% dintre plonjările portarului sunt în direcţia opusă ultimei lovituri, iar 31% în aceeaşi parte a porţii unde au fost trase primele trei lovituri’, conform coordonatorului acestui studiu, Erman Misirlisoy, de la UCL.
Un exemplu care poate fi luat în calcul este meciul Anglia-Portugalia de la Euro 2004. Trei jucători portughezi au executat consecutiv lovitura de la 11 metri în partea stânga a porţii, iar la a patra lovitură portarul englez David James şi-a ales colţul drept al porţii ca să plonjeze, iar jucătorul portughez a tras tot în partea stângă înscriind. Portugalia a învins Anglia cu scorul final de 6-5.
Astfel, dacă jucătorii unei echipe vorbesc între ei să execute loviturile de departajare în aceeaşi parte, cele mai mari şanse de a înscrie le are cel de-al patrulea executant, conform studiului.
Principala problemă a jucătorilor care execută penalty-uri este că toată lumea se aşteaptă ca ei să marcheze. Presiunea acestei aşteptări poate explica de ce jucătorii care execută penalty-uri nu comunică foarte bine între ei. ‘Aceşti jucători sunt expuşi unei presiuni enorme în momentul execuţiei şi de obicei nu mai sunt suficient de atenţi la modul în care au fost executate loviturile anterioare, pentru a încerca să prevadă modul în care va reacţiona portarul’, conform profesorului Patrick Haggard, coautor al studiului.
În schimb dacă portarii doresc să-şi îmbunătăţească şansele de a apăra loviturile de la 11 metri, ei trebuie să reziste tentaţiei de a cădea în aşa-numita ‘eroare a pariorului’. Cea mai bună idee pentru un portar este să-şi aleagă direcţiile în care va plonja la fiecare penalty, dinaintea începerii loviturilor şi să nu se abată de la plan, indiferent de modul în care loviturile sunt executate, conform studiului.
În cadrul acestui studiu nu au fost analizate loviturile executate pe mijlocul porţii pentru că sunt foarte rare. Astfel de execuţii ‘reprezintă mai puţin de 10% din cazuri, iar portarii rămân pe mijlocul porţii în doar 2,5% din penalty-urile pe care încearcă să le apere. Jucătorii care execută lovituri de la 11 metri pot exploata această statistică, trimiţând mai des balonul pe mijlocul porţii’, conform lui Erman Misirlisoy.
La ediţia din acest a Cupei Mondiale, desfăşurate în Brazilia, patru meciuri au fost decise în urma executării loviturilor de la 11 metri, situaţia întâlnită şi la Cupa Mondială Italia ’90 şi la cea din 2006, găzduită de Germania. Atât Julio Cesar, portarul Braziliei, cât şi Tim Krul, apărătorul buturilor Olandei, au reuşit să pareze lovituri de la 11 metri în momente cruciale, aducând victoria echipelor lor.
Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Current Biology.