Francul elveţian, criza de doi bani şi un refugiu care se clatină

Pendulul se mişcă însă în ambele direcţii. Francul elveţian a luat-o înapoi. În curând s-ar putea să vorbim în ceea ce priveşte efectele asupra cursului franc-leu de o criză de 2 bani. La propriu. Astăzi, cotaţia calculată prin cross, indirect (evoluţia cursului franc elvețian-euro depinde de cererea şi oferta de valută dintre zona euro şi Elveţia, România neavând o influenţă asupra cotaţiei acestui curs) este de 4,1225 lei pentru un euro faţă de cotaţia din data de 14 ianuarie 2015, de 3,7415 lei şi maximul de 4, 5817 lei, înregistrat pe 23 ianuarie. Un calcul simplu dovedeşte că în acest moment jumătate din şocul iniţial s-a disipat, iar aceasta nu este o consecinţă a vreunei acţiuni a BNR. Evoluţia actuală a cursului euro-franc ca rezultantă a sute de mii sau milioane de tranzacţii pe pieţele valutare globale era însă previzibilă din cel puţin două motive.

Primul este dat de o caracteristică prin excelenţă a pieţei valutare, aşa numitul efect de turmă, care poate conduce la „overshooting” respectiv la o supraevaluare sau subevaluare a unei monede (în cazul de faţă o supraevaluare). Pentru cei care înţeleg faptul că asemenea episoade nu pot fi de durată, era de aşteptat replierea înregistrată de paritatea franc-euro din ultima perioadă. A preciza însă la ce nivel se va „aşeza” cursul euro-franc este un pariu extrem de riscant. Apropo de pariu, este sigur că pasul înapoi făcut de franc în faţa monedei se datorează în mare măsură marcării profiturilor de către investitorii care au speculat pe curs.

Un al doilea motiv este dat, aşa cum am scris în debutul acestui articol, de pagubele masive înregistrate de economia Elveţiei în urma aprecierii francului. Banca Naţională a Elveţiei era practic obligată să repare stricăciunile provocate afacerilor elveţiene. Iar această „reparaţie” va continua. Conform unui sondaj Bloomberg, Banca Naţională a Elveţiei (SNB) va reduce dobânzile din nou, încercând să preîntâmpine pagubele pe care le va suferi economia în urma aprecierii francului după eliminarea plafonului minim impus cursului de schimb. Un număr de 26 din 28 de economişti intervievaţi de Bloomberg anticipează că SNB va relaxa politica monetară dacă economia va slăbi în urma deciziei şoc pe care a luat-o luna trecută în privinţa plafonului impus cursului. Din cei 28 de specialişti chestionaţi, 22 sunt de părere că SNB va reduce dobânda pentru depozitele la vedere, aflată acum la -0,75%, odată cu tăierea dobânzii de referinţă.Ca atare, este de aşteptat ca francul să revină şi în raport cu leul şi mai aproape de cursul care a declanşat la noi o emoţie transformată treptat în isterie.

Ca o opinie personală, statul de refugiu istoric şi recunoscut ca atare în literatura de specialitate a francului elveţian este serios zdruncinat din cauză că, aşa cum se demonstrează zilele acestea, refugiul s-a dovedit a fi o modalitate globală de a ascunde capitaluri de fiscurile naţionale. Rămâne de văzut cât din calitatea de refugiu mai rămâne după ce secretele ies la iveală…Să ne întoarcem însă la aspectele mioritice ale crizei ghilimelate a francului elveţian şi să punem o întrebare. Ce s-ar fi întâmplat dacă se luau măsuri administrative în grabă, la vîrful crizei emoţionale? Cine ar fi plătit diferenţa de curs?

Pe de altă parte, în tot răul e şi-un bine. Criza francului eleveţian, care să sperăm cu toţii (inclusiv împrumutaţii) că va deveni o criză de doi bani, a fost cel mai bun exemplu practic a ceea ce înseamnă riscul valutar şi asumarea lui.

Daniel Oanţă este consultant strategie la Banca Naţională a României

*acest articol reprezintă o opinie personală, nu punctul de vedere al BNR