Franklin Templeton a început lichidarea Fondului Proprietatea, odată cu vânzarea pachetului Transgaz

Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea (FP), a lichidat primul mare pachet de acţiuni din portofoliul acestuia, respectând astfel strategia impusă încă din primăvara anului trecut, de către fondurile de investiţii coalizate în jurul principalului acţionar Elliott Associates.

Fondul Proprietatea (FP) a vândut, printr-un plasament privat, tot pachetul de acţiuni deţinute la Transgaz (TGN), pentru 303,51 milioane lei (68,2 milioane euro).

Fondul Proprietatea pierde, în urma vânzării, una dintre cele mai importante participaţii.

Interesul pentru acţiiunile TGN a fost atât de mare încât piaţa a vut un comportament opus celui obişnuit în situaţii similare.

În loc să determine scăderea preţurilor TGN, ca urmare a deblocării unui  volum de ofertă suplimentar de acţiuni pe piaţă, vestea vânzării pachetului a dus, dimpotrivă, la creşterea cotaţiilor cu 3,4% pentru.

Vânzarea integrală de acum a pachetului TGN vine după ce, astă primăvară, Franklin Templeton a vândut  un pachet de 1,11% din numărul total de acţiuni ale OMV Petrom (SNP), deţinute de Fondul Proprietatea (FP), încasând astfel 246,6 milioane lei (56,8 milioane euro)

Ca şi în cazul de acum al pachetului TGN, vânzarea s-a făcut la un preţ sub piaţă, atunci cu 6% sub piaţa SNP. Acum, vânzarea s-a făcut cu 3,3% mai jos faţă de închiderea de miercuri pe TGN.

De ce era strategic pachetul TGN

Pachetul Transgaz (TGN) era a opta cea mai importantă deţinere din portofoliul FP, care cuprinde 66 de companii: 24 companii listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), reprezentând 40% din activul net (VAN) şi 42 companii nelistate reprezentând 54% din VAN.  

Cu toate că nu acoperea decât 2,21% din valoarea activelor nete (averea) Fondului, pachetul Transgaz, alături de cele de acţiuni OMV Petrom (SNP), Romgaz (SNG), Nuclearelectrica (SNN), Hidroelectrica şi altele, este o deţinere strategică în structura portofoliului FP.

Astfel de deţineri strategice nu se lichidează decât în cazul unei nevoi urgente şi mari de bani, ca în cazul operaţiunilor specifice companiilor aflate în insolvenţă sau în administrare specială, sau ca parte a unui proces de lichidare a întregului portofoliu, potrivit manualelor de administrare a portofoliilor.

Altfel, se vând doar părţi din participaţie, aşa cum s-a întâmplat în primăvară, când Franklin Templeton  a vândut din acţiunile SNP. Pachetul pe care FP intenţiona să îl cedeze se ridica la 1,77% din totalul acţiunilor SNP.

FP avea 20% şi mai are 18,9% din totalul acţiunilor SNP.

Prin Transgaz lucrează inclusiv marele Gazprom, compania românească fiind, deocamdată, singura cale de aprovizionare cu gaze a Bulgariei, prin conducta care taie Doborgea de la Isaccea la Negru Vodă.

Transgaz (TGN) face legătura României cu reţelele de gaze naturale ale Europei.

Prin Transgaz România poate intra în proiecte continentale, cum proiectul gazoductului Nabucco, care trebuia să alimenteze Europa cu gazele din Caspica.

În fine, Transgaz  nu este  o acţiune speculativă , cum sunt cele ale societăţilor de investiţii financiare (SIF) sau chiar ale FP. Nu are variaţii mari de preţ, dar are viitor sigur, nu dă dividede uluitoare, dar este în creştere constantă pe termen lung.

TGN este, dimpotrivă, cea ce se cheamă o acţiune defensivă, care rezistă cel mai bine la factorii perturbatori  ai unei crize ca aceea care abia se încheie, după şase ani de volatilitate pe piaţă.

Administratori de investiţii, dacă au nevoie mare şi urgentă de bani, vând, de regulă, părţi din astfel de pachete strategice, dar niciodată nu le lichidează, pentru că nu le va mai putea reconstitui niciodată la costuri mai mici decât preţul de vânzare.

Regula se aplică Fondului Proprietatea cu atât mai mult cu cât şi-a primit gratis pachetele strategice din portofoliu, odată cu înfiinţarea sa. (Există un cost de înregistrare contabil, dar FP nua dat nici un ban pe acţiunile TGN vândute acum).

Prin urmare, nu există nici o altă explicaţie raţională a vânzării integrale a pachetului TGN, cu excepţia nevoii stringente de bani, necesari pentru plata sutelor de milioane de acţiuni proprii răscumpărate din piaţă, din care, numai luna trecută, 600 de milioane au fost luate la 1 leu / titlu, în oferta publică recent încheiată.

Mecanismul lichidării

Răscumpărarea de acţiuni este una dintre modalităţile de a distribui averea Fondului către acţionari  avute în vedere de fondurile de investiţii de tipul celor administrate de Elliott Asscociates, vânători de profituri mari şi rapide renumiţi pentru sălbăticia cu care acţionează.

În primăvara anului trecut, strategii de la Elliott Associates, conduşi de condus de Paul Singer, supranumit „Vulturul de pe Wall Street” din cauza agresivităţii cu care stoarce câştiguri uriaşe din plasamentele făcute, au forţat aprobarea de către acţionarii FP ca administratorul Franklin Templeton  să fie liber să vândă oricând active în valoare de până la 20% din averea totală a FP.

Avertismentele analiştilor se adeveresc.

Strategia de administrare a Franklin Templeton „ar transforma Fondul Proprietatea într-o colecţie de active de vânzare, iar administratorul FP ar semăna mai mult cu un lichidator“, era de părere Mihai Căruntu, şeful echipei de cercetare de piaţă de capital de la BCR, acum aproape doi ani, când se profila noua politică de administrare a FP.

Acum Franklin Templeton chiar se comportă ca un lichidator.

„Un program consecvent de vânzări şi distribuţii către acţionari ar semnala pieţei că administratorul nu este dispus să tolereze tranzacţionarea acţiunilor emise de Fond la un discount mare faţă de valoarea activului net pe acţiune”, se spunea într-o scrisoare adresată administratorului FP de Manchester Securities (principalul fond prin care Elliott Associates face jocurile).

„Sigur că discountul se va reduce şi că perspectivele unor dividende mai mari vor creşte atractivitatea fondului pe termen scurt şi mediu, dar pe termen lung, sărăcirea portofoliului va duce la scăderea dramatică a cotaţiilor”, obseva, la rândul lui, Mihai Căruntu.

Astă primăvară, ca Franklin Templeton să-şi facă treaba mai bine, Elliott a convins pe ceilalţi acţionari importanţi şi au fost aprobate în AGA comisioane suplimentare de 1,5% din valoarea vânzărilor de active ale fondului. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) nu a avizat decizia, însă.

 Aceiaşi strategi ai vulturului Singer au impus, luna trecută, chiar limitarea la jumătate (doi ani) a  mandatului administratorului, şi această perioadă fiind condiţionată de îndeplinirea unor criterii severe legate tocmai de transferul cât mai rapid al averii FP către acţionari.