Frans Timmermans, favorit la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene (surse Reuters)

Economica.net
30 06. 2019
frans_timmermans_46235100

Deşi se confruntă cu o rezistenţă neaşteptată din partea ţărilor est-europene, Timmermans urmează să fie desemnat după convorbiri între Franţa şi Germania la summitul G20, au declarat pentru Reuters doi diplomaţi şi un consilier al Parlamentului European.

Dacă se va confirma, alegerea va marca o victorie pentru socialişti şi liberali, care au afirmat că UE este tot mai dominată de Germania în poziţiile sale de vârf.

„Se pare că va fi Timmermans la preşedinţia Comisiei”, a declarat pentru Reuters un diplomat implicat în discuţii, opinie împărtăşită de un al doilea diplomat contactat de agenţia britanică de ştiri.

Printre funcţiile de top care urmează a fi ocupate sunt cele de preşedinte al Comisiei, preşedinte al Parlamentului European, preşedinte al Consiliului European, şef al diplomaţiei UE şi preşedinte al Băncii Centrale Europene.

Timmermans, care este în prezent prim-vicepreşedinte al Comisiei şi a fost ministru de externe al Olandei, ar urma să fie confirmat drept alegerea pentru înlocuirea lui Jean-Claude Juncker la dineul liderilor UE de duminică, care va începe la ora 16.00 GMT.

Consilierul german al PE Tobias Teuscher a declarat pentru Reuters că preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a propus legislativului comunitar ca postul de şef al executivului european să revină blocului politic social-democrat, al cărui candidat cap de listă a fost Timmermans la alegerile europene din mai.

Timmermans nu este însă agreat de state est-europene precum Ungaria şi Polonia, pentru rolul său în coordonarea poziţiilor Comisiei Europene în privinţa unor încălcări ale statului de drept de către cele două guverne.

În condiţiile în care Franţa şi Germania sunt de mult în dispută nu numai în privinţa candidaţilor, ci şi a regulilor de desemnare a noilor şefi de instituţii, termenul-limită de marţi pentru alegerea preşedintelui Parlamentului European a făcut să devină urgentă o înţelegere care altfel ar fi putut trena timp de luni de zile, susţin diplomaţi.

În conformitate cu procesul „Spitzenkandidat”, germanul Manfred Weber, reprezentantul Partidului Popular European (PPE) ar fi trebuit să devină preşedinte al Comisiei Europene, întrucât grupul PPE a rămas cel mai mare din PE.

Însă preşedintele francez Emmanuel Macron a respins sistemul „Spitzenkandidat”, susţinut de Angela Merkel, care până acum a refuzat să renunţe la el.

Premierul spaniol Pedro Sanchez a sugerat să se înceapă de la zero, după un al doilea summit UE soldat cu un eşec în luna iunie. Multe guverne vor un echilibru între bărbaţi şi femei la şefia instituţiilor UE şi să se evite ca principalele funcţii să meargă doar la guvernele din vestul UE.

Compromisul care a apărut îi va permite lui Weber să devină preşedinte al PE, iar preşedinţia Comisiei îi va fi dată lui Timmermans, pe care Franţa şi Spania îl susţin cu fermitate, potrivit Reuters.

„Ambii candidaţi capi de listă sunt parte a soluţiei – asta este foarte important. După cum arată acum lucrurile, nu se va ajunge la un conflict instituţional”, le-a spus Merkel ziariştilor după summitul G20 de la Osaka, Japonia, unde liderii UE au discutat despre funcţiile de top din blocul comunitar.

Pentru investitori şi pieţele financiare, alegerea cea mai importantă este cea a preşedintelui BCE, care stabileşte rata dobânzii pentru zona euro. Franţa ar putea primi postul, a declarat un diplomat UE, avansând numele lui Francois Villeroy de Galhau, guvernator al Băncii centrale a Franţei. Erkki Liikanen, fost guvernator al Băncii centrale din Finlanda, este de asemenea un candidat pentru a-i succeda lui Mario Draghi.

Totuşi, acest post nu a fost discutat de Tusk în convorbirile cu grupurile din PE duminică şi un diplomat a spus că Angela Merkel a cerut ca postul să fie decis mai târziu.

Printre femeile-candidat pentru cele mai importante joburi de la Bruxelles sunt daneza Margrethe Vestager, acum comisar european pentru concurenţă, bulgăroaica Kristalina Gheorghieva, care activează în cadrul Băncii Mondiale, şi ministrul spaniol al economiei, Nadia Calvino.