Franţa riscă să piardă peste 15.000 de locuri de muncă în lunile următoare

Alegerile prezidenţiale au determinat numeroase companii să amâne planurile de reducere a numărului de posturi, pentru a evita să ajungă subiect de campanie electorală.

Odată alegerile încheiate, valul de concedieri poate începe, potrivit sindicatelor.

Rata şomajului aflată la cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani l-a determinat pe Hollande, care marţi va fi învestit în funcţia de preşedinte, să afirme că va face orice este posibil pentru a preveni reducerea numărului de locuri de muncă.

Angajamentul său se va lovi de o primă provocare, după ce Georges Plassat, director general desemnat al Carrefour, a început săptămâna trecută discuţii cu reprezentanţii sindicatelor.

Carrefour a estimat profituri în scădere de cinci ori în ultimele şase trimestre, chiar şi după ce nu a mai înlocuit circa 3.000 de persoane care pleacă anual din companie.

„Teama este că aceste pierderi vor creşte şi vor deveni mai brutale. Dorim să oprim această hemoragie”, a declarat Bruno Moutry, reprezentant al Confederaţiei Democratice Franceze a Muncii (CFDT).

Producătorul auto Peugeot a indicat la rândul său că în lunile următoare sunt posibile restructurări, afirmând că uzina din Aulnay-sous-Bois, de lângă Paris, cu aproximativ 2.300 de angajaţi, are o problemă de competitivitate. Compania pune sub semnul întrebării viitorul fabricii dincolo de 2014.

În sectorul telecomunicaţiilor, autoritatea de reglementare Arcep a estimat în martie că operatorii ar putea elimina până la 10.000 de locuri de muncă pentru a se adapta la concurenţa noului serviciu de telefonie mobilă al companiei Iliad.

Vivendi a blocat angajările la divizia de telefonie SFR şi ar putea anunţa până la sfârşitul lunii iunie măsuri de reducere a costurilor.

În ultimul deceniu, în industria franceză au fost desfiinţate mai multe locuri de muncă decât în oricare altă ţară europeană. Rata de angajare este mai scăzută decât în Germania, Austria, Olanda şi Portugalia, potrivit institutului de cercetări economice Coe-Rexecode.

„Franţa are probleme structurale foarte dificile, în special un număr mare de tineri fără nicio calificare, care caută primul lor loc de muncă”, a declarat Bruno Cautres, analist politic la centrul de cercetări Cevipof din Paris.

În opinia sa, Francois Hollande nu va putea să elimine aceste probleme cu o baghetă magică.

Noul preşedinte a început să primească solicitări pentru întâlniri cu reprezentanţii sindicatelor, îngrijoraţi de viitor.

Angajaţii rafinăriei Petit-Couronne din Normandia, deţinută de Petroplus Holdings, închisă în ianuarie în aşteptarea unui cumpărător, au cerut o întâlnire cu Hollande, a declarat un oficial al Confederaţiei Generale a Muncii.

Preşedintele Nicolas Sarkozy a încercat să faciliteze crearea de locuri de muncă prin eliminarea unor costuri sociale ale angajatorilor şi prin încurajarea unor acorduri de muncă în afara contractelor naţionale, dar acest fapt i-a adus puţine prietenii în rândul sindicatelor.

Hollande a beneficiat de sprijin în alegeri din partea sindicatelor.

„Chiar dacă a venit la putere un preşedinte socialist, lupta noastră continuă. Scopul nostru este să aducem un cumpărător cât mai curând posibil, pentru a reduce tensiunile”, a declarat Nicolas Vincent, un reprezentant al sindicatului CGT la Petroplus.

Angajaţii din sectorul energiei sunt printre cei mai sindicalizaţi din Franţa. Preşedintele Sarkozy s-a confruntat cu două greve de amploare la rafinării şi cu una la operatorul nuclear Electricite de France. Petit-Couronne este a patra rafinărie din Franţa care a încetat activitatea în ultimii doi ani.

Aproape imediat după ce va prelua puterea, Hollande va fi în mijlocul unui conflict de muncă la operatorul de feriboturi Societe Nationale Corse-Mediterranee, la care Veolia Environment deţine o participaţie de 66%, unde angajaţii au intrat în grevă cerând garantarea locurilor de muncă.

Un alt conflict de lungă durată este la oţelăria Florange a grupului ArcelorMittal, care a fost pusă în conservare anul trecut, iar sindicatele se tem de închiderea permanentă a unităţii.

Angajaţii susţin că Hollande trebuie să ia o decizie referitoare la viitorul oţelăriei cel mai devreme în această lună. Statul francez plăteşte de anul trecut salariile a peste 600 de angajaţi ai oţelăriei, de când ArcelorMittal a oprit activitatea, potrivit sindicatului CFDT.

Alcatel-Lucent negociază cu sindicatele reducerea cu 5% a forţei de muncă de 9.000 de angajaţi din Franţa, Vivendi vrea restrângerea costurilor cu 450 de milioane de euro în acest an, inclusiv prin concedieri, iar producătorul de cip-uri ST-Ericsson intenţionează eliminarea a 1.700 de slujbe.

Hollande a afirmat că vrea să oblige companiile să limiteze concedierile. Propunerile sale includ obligarea companiilor profitabile care vor să închisă operaţiuni să găsească un cumpărător pentru acestea care să le preia inclusiv angajaţii.

În 2011, Hollande susţinea că va opri companiile profitabile să reducă numărul angajaţilor, dar în ultimele luni şi-a nuanţat afirmaţiile. El a afirmat într-o scrisoare adresată unei asociaţii pentru drepturi sociale că actuala legislaţie privind concedierile nu va fi modificată.