Folosirea programului lichidităţilor de urgenţă (emergency liquidity assistance – ELA) pentru a ajuta băncile din economiile mai slabe ale zonei euro este unul dintre aspectele mai puţin cunoscute ale crizei datoriilor, potrivit cotidianului britanic.
Programul ELA a ajutat la evitarea unui colaps al sistemului financiar din Irlanda, iar acum sprijină într-o măsură şi mai mare Grecia, asigurând BCE, care deţine controlul asupra facilităţii, o putere semnificativă în hotărârea destinelor unor ţări.
BCE are reticenţe mari în a furniza informaţii despre program, notează FT, inclusiv despre statele ajutate sau momentul împrumuturilor.
Banca a lăsat un pic garda jos în aprilie, când într-un document săptămânal a prezentat o creştere neaşteptată de 121 miliarde de euro la rubrica, intitulată inocent, „alte creanţe pe băncile din zona euro”, rezultatul comasării finanţărilor ELA într-o singură categorie. Astfel, 121 miliarde de euro reprezintă suma minimă acordată prin program băncilor centrale din zona euro (eurosistem).
Prin cercetarea atentă a datelor disponibile de la BCE şi bănci comerciale, analiştii au reuşit să adune mai multe detalii. De exemplu, analiştii Barclays afirmă că Grecia foloseşte acum fonduri ELA de 96 miliarde de euro, Irlanda de 41 miliarde de euro şi Cipru de 4 miliarde de euro. Dacă datele sunt corecte, suma totală depăşeşte 140 de miliarde de euro, peste 10% din împrumuturile pentru bănci prin operaţiunile standard de politică monetară.
Din cauza riscurilor ca lichiditatea în exces să creeze inflaţie, acordarea de finanţări ELA peste nivelul de 500 de milioane de euro trebuie aprobată de consiliul guvernatorilor BCE, format din 23 de membri. Folosirea facilităţii poate fi oprită dacă două treimi dintre aceştia se opun unei aplicaţii.
Cel mai important, riscurile sunt în cea mai mare măsură suportate de banca centrală naţională implicată, spre deosebire de lichidităţile obişnuite, însă ar exista un impact generalizat dacă o ţară ar părăsi zona euro. Teoretic, nu există limită la fondurile care pot fi împrumutate prin ELA şi nici informaţii despre garanţiile pe care trebuie să le furnizeze băncile împrumutate sau despre dobânzile plătite.
Exemplul Irlandei arată, de asemenea, că folosirea temporară a fondurilor poate fi prelungită.
Săptămâna trecută, consiliul BCE a exclus patru bănci din Grecia de la operaţiunile obişnuite de lichiditate, obligându-le să rămână dependente de programul de urgenţă. Motivul neoficial a fost incertitudinea politică legată de planul de recapitalizare a băncilor elene.
„Oprirea accesului la ELA ar fi calea de a împinge Grecia în afara zonei euro – dacă s-ar dori excluderea ţării sau Grecia ar dori să părăsească uniunea monetară. Nu cred însă că BCE va lua această decizie. Cred că BCE va lăsa politicienii să ia hotărârea”, a afirmat Laurent Fransolet, analist la Barclays.
Totuşi, ambiguitatea legată de modul în care va acţiona BCE oferă băncii centrale influenţă asupra politicienilor, notează FT. Un avertisment al BCE în 2010 că va bloca sprijinul financiar a convins Irlanda să accepte un plan de ajutor extern. Fără îndoială, consiliul BCE va încerca să mobilizeze similar şi politicienii din Grecia, scrie cotidianul britanic.
În România sunt prezente şase bănci greceşti, respectiv EFG Eurobank (prin Bancpost), Alpha Bank, Piraeus Bank, National Bank of Greece (Banca Românească), Emporiki Bank (deţinută de Credit Agricole) şi ATEBank.