Potrivit estimărilor, solul din Pungeşti ar deţine rezerve profitabile de gaz de şist, miraj care a atras în localitate companii importante. Printre acestea se numără Chevron, unul dintre cele mai mari grupuri energetice din lume, care a obţinut o licenţă de la guvern pentru a exploata gazele de şist în regiune.
Miza este cu mult mai mare decât viitorul Pungeştiului, comentează Financial Times, care explică: perspectiva unei importante surse interne de energie este una la care guvernele din estul şi centrul Europei nu pot decât visa pe moment.
Descoperirea unor cantităţi mari de gaze de şist ar reduce în mod semnificativ dependenţa acestor ţări de importurile scumpe, în special din Rusia, şi ar putea remodela geopolitica din regiune.
Cu toate acestea, promisiunea unei energii mai ieftine se confruntă cu opoziţia activiştilor şi a multor comunităţi locale, care se tem că procesul scoaterii gazului din subteran va afecta mediul înconjurător şi modul lor de viaţă.
În unele ţări, s-a ajuns la o confruntare între cei care susţin că procesul nu va avea decât consecinţe negative, de la poluarea apei potabile la declanşarea cutremurelor, şi cei din industria energetică, care insistă că procesul este sigur dacă este realizat corect.
Locuitorii din Pungeşti împărtăşesc temeri similare. În octombrie, confruntări semnificative au avut loc între fermieri şi activişti – susţinuţi de preoţi ai Bisericii Ortodoxe – şi forţele de poliţie.
Localnicii au blocat camioanele angajate de Chevron, iar compania şi-a suspendat activitatea, deşi deţinea toate autorizaţiile necesare.
Chevron insistă că intenţionează doar să efectueze foraj de explorare, folosind tehnologii convenţionale, mai degrabă decât fracturarea hidraulică – proces prin care un amestec de substanţe chimice, nisip şi apă este detonat în adâncime pentru a elibera gazul.
Compania încă mai speră să convingă locuitorii că exploatarea gazului de şist este sigură şi va continua să organizeze sesiuni de informare.
În Europa Centrală şi de Est, companii petroliere occidentale importante, dar şi companii mai mici, independente, exploatează gazul de şist, atrase de promisiunea unor potenţiale rezerve importante şi de speranţa de a reproduce succesul înregistrat de multe companii la exploatarea gazului de şist în SUA.
Astfel, potrivit estimărilor realizate de Energy Information Administration (EIA, din SUA) în 2011, Polonia a avut rezerve potenţiale de 5,3 trilioane de metri cubi – cele mai mari din Europa – fapt ce a trezit speranţele că ţara s-ar putea înscrie pe aceeaşi cale cu Norvegia, bogată în petrol.
Între timp, EIA şi-a revizuit estimările în jos – la 4,2 de trilioane de metri cubi – însă chiar şi această previziune este mai mare decât cea mai conservatoare estimare invocată de Institutul Geologic Polonez (IGP), care sugera rezerve de 346-768 de miliarde de metri cubi.
Pe de altă parte, ţările au răspuns în moduri diferite la problema exploatării gazelor de şist. Dacă unele state, în special Bulgaria, au adoptat legi care interzic fracturarea hidraulică, România a ridicat moratoriul în acest an.
Pentru alte ţări, cum ar fi în special Polonia, Ucraina şi Lituania, gazele de şist reprezintă un premiu care merită obţinut, iar siguranţa energetică, dependenţa mai redusă de importurile scumpe din Rusia şi crearea de locuri de muncă sunt factori motivanţi cheie. De altfel, o cercetare realizată de firma de consultanţă KPMG subliniază faptul că, în medie, aproape 70% din consumul de gaz regional în Europa Centrală şi de Est a fost acoperit în 2010 de importuri, dintre care peste 90% proveneau din Rusia.
Pe de altă parte, deşi Chevron a oprit temporar exploatarea în România, compania face progrese în altă parte. Luna trecută, Chevron a semnat un contract în valoare de pană la 10 miliarde de dolari cu Ucraina pentru exploatarea gazelor de şist pe o suprafaţă de 6.300 de kilometri pătraţi pe câmpul de la Oleska, în partea de vest a ţării. De asemenea, Kievul are un acord similar cu Royal Dutch Shell pentru 8.000 de kilometri pătraţi pe câmpul de la Yuzivska.
Companiile Chevron şi Shell sunt considerate vitale pentru Ucraina, dacă aceasta doreşte să îşi reducă dependenţa de importuri. Guvernul a declarat că cele două acorduri ar putea produce până la 21 de miliarde de metri cubi pe an, dublând aproape producţia internă în următorii 10-15 ani, în condiţiile în care consumul de gaze naturale al ţării este de aproximativ 50 de miliarde de metri cubi pe an.
Cu toate acestea, visurile de a reproduce boom-ul gazului de şist, care a transformat peisajul energetic din America de Nord, s-au temperat. Opoziţia locală a izbucnit în Bulgaria şi în România. În plus, combinaţia fericită de circumstanţe care a ajutat la alimentarea boom-ului gazelor de şist din America – o infrastructură existentă de petrol şi gaze, date exacte privind geologia zonelor, ca urmare a zecilor de ani de foraj convenţional, dar şi reglementări care permit ca proprietarii de terenuri să fie bine compensaţi pentru utilizarea terenurilor lor – nu există în Europa Centrală şi de Est.