Fumezi taxe: când cumperi un pachet, plăteşti real doar patru ţigări. Pe restul le ia statul

11 04. 2019
tigare_055844032_73110300

Dintr-un pachet de 20 de țigarete, 12 reprezintă acciza, 4 TVA, iar 4 venitul producătorului (incluzând costul materiei prime, salariile, marja de retail, transportul, profitul cu impozitul aferent, etc.), după calculele JTI România cerute de ECONOMICA.NET.

Acciza şi TVA reprezintă între 75-80% din preţul unui pachet de ţigări apoi vin şi celelalte impozite plătite de producător pe desfăşurarea activităţii.  

Câştigul obţinut de comercianţi din vanzarea directă a produselor din tutun este foarte mic, dar comercializarea acestora impulsionează vânzările altor produse, coşul de consum al unui fumător find cu circa 30% mai mare decât al unui nefumător, spun specialiştii JTI. 

Acciza creşte din nou

Nu se opreşte nimic aici. Taxele pe ţigări vor continua să crească. Codul Fiscal, modificat prin controversata OUG 114/2018, prevede  un calendar de crestere anuală a accizei, până în 2022.

Următoarea creştere  a accizei este prevăzută pentru aprilie 2020, de la aproape 484 lei/mia tigarete la 501 lei/mia ţigarete.

Producătorii sunt supăraţi pe Uniunea Europeană. Prevăd un blocaj al producţiei

Alte costuri noi apar pentru producători via Uniunea Europeană, însă oful lor major este felul în care forul european înţelege să reglementeze.

După 20 mai, fiecare pachet trebuie să aibă un cod unic şi fiecare mişcare a produsului să fie înregistrată în sistem. Din cauza felului în care Uniunea a făcut treaba, s-ar putea ca aceste coduri să nu existe, iar sistemele informatice să nu fie funcţionale.

Până pe 20 mai, luna viitore, producătorii din România trebuie să implementeze un sistem de trasabilitate a ţigaretelor, T&T, costisitor şi inutil, dat fiind că va monitoriza ţigaretele din interiorul UE, in timp ce peste 90% din produsele din tutun de pe piaţa neagră provin din afara Uniunii, spun reprezentanţii JTI.

Implementarea sistemului, prevăzut în Directiva tutunului, este deja întarziată în majoritatea statelor membre, inclusiv în România, care este cel de al treilea producător de ţigarete din Europa, după Germania şi Polonia. Din motive birocratice si nu numai. 

Sub coordonarea DGSante, elaborarea Regulamentelor europene de implementare a sistemului a durat aproape doi ani, iar statele membre au la dispoziţie mai puţin de şase luni pentru implementarea propriu-zisă, spune JTI România.

Date fiind procedurile greoaie în materie de numire a generatorilor de coduri unice, de achizitii publice, inregistrari, notificari etc., la care se adauga complexitatea sistemelor informatice necesare, se riscă blocajul.

Unele state, ca de exemplu Suedia, nici măcar nu au reuşit încă să-şi numească generatorii de coduri unice (UID) la nivel naţional. La noi, a fost numită Imprimeria Naţională, dar procedurile în SEAP durează luni de zile si e foarte probabil să nu mai existe timpul fizic necesar pentru testarea sistemului, înregistrarea maşinilor de împachetat, a producatorilor şi a tuturor agentilor economici de pe lanţul de distribuţie până la primul detailist, în număr de circa 70.000, generare de coduri, plus interconectare şi inter-operabilitate  a sistemelor la nivel UE.

Legislaţia europeană nu are dispoziţii şi nu prevede o soluţie de avarie.