Obligația furnizorilor de gaze naturale de a stoca vara gaz în depozte ca să fie consumat iarna, o măsură prin care crește siguranța în aprovizionarea consumatorilor în sezonul rece, nu va mai exista, potrivit prevederilor din OUG. Asta nu înseamnă că ei nu vor mai înmagazina gaze, ci că nu vor mai fi obligați să o facă la nivelurile impuse de ANRE.
Iată ce scrie în nota de fundamentare a noii OUG:
“Obligația constituirii stocului minim de gaze naturale induce costuri suplimentare la nivelul furnizorilor, care sunt/vor fi recuperate de la clienții finali (prin intermediul prețurilor practicate) sau vor constitui pierderi pentru firnizori, având în vedere modificarea continuă a portofoliului de clienți finali, existând riscul ca furnizorul să nu își poată recupera costurile aferente cantităților de gaze naturale înmagazinate pentru respectivii clienți.
Pe o piață concurențială, constituirea stocurilor de gaze naturale de către furnizori ar trebui să fie la latitudinea lor, în conformitate cu strategia comercială a fiecăruia, interesul fiind consolidarea poziției în piață prin oferirea celor mai bune prețuri clienților finali și asigurarea continuității furnizării gazelor naturale.
Furnizorul de gaze naturale este responsabil pentru asigurarea surselor de gaze naturale (producție internă curentă, înmagazinare, import) necesare pentru acoperirea necesarului de consum al portofoliului de clienți, însă ponderea fiecărei surse trebuie să fie opțiunea sa, în funcție de politica comercială”.
Ca atare, din legea energiei a fost eliminat capitolul prin care furnizorii sunt obligați să constituie stocuri minime în depozite dar a fost instituită prevederea ca, în cazul unei situații de criză pe piața de gaze, Guvernul, la propunerea Transgaz, să poată lua măsuri excepționale, cu informarea statelor vecine. Această prevedere este stipulată în legislația europeană, prin “Regulamentul nr 1938/2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze”.
“Măsurile cuprinse în planuri sunt clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii, nu denaturează în mod nejustificat concurența sau funcționarea eficientă a pieței interne a gazelor naturale și nu pun în pericol siguranța furnizării de gaze naturale a celorlalte state membre sau a Uniunii”, arată nota de fundamentare iunde mai scrie că România are deja legislațoe pentru acest lucru – planul de acțiuni preventive și Planul de urgență aprobate prin HG nr. 32/2019
Stocuri și costuri prea mari?
În ultimii trei ani, obligațiile de înmagazinare a gazului au tot crescut, iar situația din iarna trecută, când a fost neobișnuit de cald, a creat o situație atipică, și pentru că funizorii de gaze au înmagazinat chiar mai mult decât nivelul minim impus. Cităm din nou din nota de fundamentare:
“Stocul minim obligatoriu pentru anul 2019, stabilit prin Decizia Președintelui ANRE nr. 663/10.04.2019 privind stabilirea nivelului stocului minim de gaze naturale pe care fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale are obligaţia de a-l constitui în depozitele de înmagazinare subterană până la data de 31 octombrie 2019 a fost de cca. 2,18 miliarde m.c. (majorat cu 10% față de anul 2018).
La sfârșitul ciclului de înmagazinare 2019, furnizorii au înmagazinat o cantitate de 3,059 miliarde m.c., din care la sfârșitul ciclului de extracție 2020 în depozitele subterane de înmagazinare rămăsese un stoc de 1,773 miliarde m.c”.
Așadar, la finalul iernii, a rămas mult gaz în depozite (consumul total al României este de circa 11 miliarde de metri cubi pe an) iar această înmagazinare costă – situație care este valabilă nu doar la noi. Tariful total de înmagazinare (injectie, rezervare de capacitate, extracție) este de circa 13,5 lei/MWh. În cazul în care gazul injectat în depozite nu a fost consumat, furnizorul trebuie să plătească rezervarea pebtru încă un an, adică 10 lei/MWh”.
În momentul de față, depozitele de gaze (operate preponderent de Romgaz, prin Depogaz), sunt pline în proporție de 73% (media europeană e de 78%), ceea ce, potrivit estimărilor din piață, va duce la umplerea lor la începutul lunii august.
Totuși, eliminarea obligaței nu înseamnă că nu se va mai stoca gaz. Într-o discuție cu reprezentanții marilor furnizori din România, aceștia ne-au spus că înmagazinarea în România, nu în altă țară, este obligatorie pentru ei chiar dacă nu mai e trecută în lege, pentru că doar așa putem vorbi despre siguranță în aprovizionare pe timpul sezonului rece. Ei ne-au spus că, iarna, gazul extras din depozite asigură circa 55-60% din consum.