Garanţia de 50 de bani , doar pe ambalajele din sticlă. Restituirea garanţiei cu bonul fiscal, dorinţa retailerilor – Ministerul Mediului

„Începând cu data de 31 martie 2019, sistemul garanţie este doar pentru ambalajele reutilizabile. În momentul de faţă, reutilizabil ca material este doar sticla. Începem, deci, cu o reutilizare, iar aici vorbim despre materialul sticlă. Ordonanţa 74 prevede o extindere a acestui sistem, din 2021, 2022 cel târziu, pentru toate celelalte tipuri de materiale: plastic, aluminiu. Dimensiunea recipientelor contează în măsura în care producătorul pune pe piaţă un asemenea tip de ambalaj. La sticlă găsim apă minerală sau plată, bere etc… despre acest tip de ambalaje vorbim. În niciun caz nu vorbim despre borcane”, a spus Teodoru.

În ceea ce priveşte modalitatea şi locul de restituire a garanţiei 50 de bani pentru ambalaje, specialistul din Ministerul Mediului a menţionat că varianta pe bază de bon fiscal a fost propusă de către comercianţi, fiecare dintre aceştia urmând să decidă cum va organiza punctul de colectare a ambalajelor cu garanţie.

„Ordonanţa 74 prevede că restituirea garanţiei se face în baza bonului fiscal şi aceasta a fost voinţa expresă a marilor lanţuri de magazine. Propunerea noastră a fost cu totul diferită, numai că dânşii au insistat cu bonul fiscal. Acum, e un pic mai complicat, dar am fost de acord cu varianta de bon fiscal, în sensul că am făcut o analiză şi un calcul în care am observat că la Loteria bonurilor fiscale participă milioane de bonuri. Cetăţenii deja au în spate un sistem care „i-a obligat” să păstreze bonul fiscal în virtutea unui câştig potenţial. Acesta a fost practic singurul motiv pentru care am fost de acord cu propunerea retailerilor. În rest, după părerea noastră, suntem destul de sceptici că va funcţiona aşa. De asemenea, am mai obţinut un câştig din toată negocierea cu retailerii: că poţi merge oriunde într-un magazin care aparţine lanţului respectiv să recuperezi garanţia. Iniţial, propunerea a fost bon fiscal şi magazinul de unde ai cumpărat, ceea ce ar fi restrâns şi mai mult aria de returnare. Fiecare magazin decide cum e organizează şi unde îşi face punctul de colectare a ambalajelor”, a subliniat oficialul din Ministerul Mediului.

Conform Ordonanţei 74/2018 privind regimul deşeurilor, comercianţii sunt obligaţi ca, începând cu data de 31 martie 2019, să informeze consumatorul despre faptul că fiecare ambalaj reutilizabil din sticlă are o garanţie de 0,5 lei, iar la cerere să returneze clienţilor acea valoare în baza bonului fiscal.

Actul normativ prevede, totodată, că între operatorii economici circulaţia ambalajelor reutilizabile se face prin schimb, cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, iar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării schimbului, aceştia achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.

În acest context, OUG 74/2018 precizează că autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este cea care poate iniţia actualizarea valorii garanţiei la valoarea propusă de către reprezentanţii sectoarelor economice relevante, în funcţie de evoluţia preţului ambalajelor şi de rata inflaţiei.

Operatorii economici care introduc pe piaţa naţională produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi ca, de la 31 martie 2019, să marcheze sau să înscrie pe ambalajul primar sau pe eticheta produsului destinat consumatorilor sintagma „ambalaj reutilizabil”, dar şi să organizeze preluarea ambalajelor reutilizabile, astfel încât sa realizeze, începând cu anul 2019, un procentaj de returnare de minimum 90%.

Potrivit sursei citate, la alineatul 5 al articolului 10, că, „până la data de 1 ianuarie 2021, în baza evaluării eficienţei economice, sociale şi de mediu, precum şi a impactului asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, prin hotărâre a Guvernului, se stabileşte un sistem de garanţie – returnare care să se aplice pentru ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l şi 3 l inclusiv, utilizate pentru a face disponibile pe piaţa naţională bere, mixuri de bere, mixuri de băuturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcoritoare, ape minerale şi ape de băut de orice fel, vinuri şi spirtoase”.

În plus, documentul menţionează că operatorii economici care introduc pe piaţa naţională produse ambalate sticlă, plastic sau metal sunt obligaţi să aibă, începând cu data de 1 ianuarie 2020, un procentaj mediu al greutăţii ambalajelor reutilizabile din greutatea ambalajelor utilizate într-un an la introducerea pe piaţă a produselor lor, incluzând şi ambalajele luate spre închiriere de la operatori, de cel puţin 5%, dar nu mai puţin decât procentajul mediu realizat în perioada 2018 – 2019, şi să crească acest procentaj cu 5%, anual, până în anul 2025 inclusiv.

Modificările aduse domeniului gestionării deşeurilor prin Ordonanţa de Urgenţă 74/2018 obligă autorităţile publice locale să aplice, de la 1 ianuarie 2019, sistemul ‘Plăteşte pentru cât arunci’, un sistem implementat deja la nivel european.

Una dintre prevederile importante se referă la încurajarea colectării separate a deşeurilor la sursă şi detalierea modului de aplicare a tarifului diferenţiat la populaţie. Astfel, autorităţile publice locale au obligaţia ca, începând cu 1 ianuarie 2019, să aplice sistemul ‘Plăteşte pentru cât arunci’, iar în acest sens vor trebui să asigure recipiente separate pentru fracţia uscată, respectiv cea umedă. Totodată, vor trebui să colaboreze mai bine cu producătorii de produse ambalate şi cu Organizaţiile de Transfer de Responsabilitate (OTR), care vor acoperi costurile pentru colectarea, tratarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie.

Conform datelor Ministerului Mediului, piaţa deşeurilor reciclabile din România se apropie de un miliard de euro, iar gradul de reciclare se situează, la ora actuală, la sub 5% din totalul deşeurilor municipale.

Statisticile Asociaţiei Române a Compostului (ARC), în privinţa modului în care România se „comportă” cu deşeurile, arată că, în prezent, la nivel naţional, se procesează prin compostare 124.717 tone de deşeuri organice pe an, respectiv 8,7% din totalul capacităţii de procesare de 1,5 milioane de tone existent. Totodată, 34,6% sunt instalaţii nefinalizate, în construcţie, iar restul de 54,9% reprezintă instalaţii de compostare recepţionate, dar care nu funcţionează.

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene (UE), trebuie ca, până în anul, 2020, să aibă o rată de minimum 50% în privinţa reutilizării şi reciclării din masa totală a cantităţilor de deşeuri (hârtie, metal, plastic şi sticlă). În acelaşi timp, să ajungă la cel puţin 70% nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, respectiv la minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolari, dar şi la 60% valorificare a deşeurilor de ambalaje din total ambalaje introduse pe piaţa naţională.

În privinţa deşeurilor de electronice, electrice şi electrocasnice (DEEE), tot până în 2020, România ar trebui să atingă o medie de 4 kg/locuitor/an.