Gazele de şist, între independenţa energetică şi protestele de stradă – Retrospectivă 2013

Chevron, a doua mare companie petrolieră americană, a câştigat în 2010 concesiunea a trei perimetre în judeţul Constanţa şi a preluat un altul în judeţul Vaslui, unde şi-a exprimat intenţia de a extrage gaze de şist. Acestea sunt de fapt tot gaze naturale, dar aflate în roci mult mai dure, iar extracţia lor necesită explozii pentru a degaja rocile respective. Fisurile astfel rezultate se umplu cu apă, nisip şi alte substanţe pentru a le ţine deschise şi a putea extrage resursele de gaze de acolo.

Încă de la finele anului trecut se prefigura un iureş pe această temă. Mai multe localităţi din Constanţa au organizat referendumuri, iar localnicii şi organizaţiile de mediu au fost vehemente împotriva acestor activităţi petroliere.

Încet, încet, Chevron a primit toate autorizaţiile de care avea nevoie, deci, legal, a primit unda verde pentru a da drumul lucrărilor.

În paralel, autorităţile au început o campanie de informare a cetăţenilor cu privire la beneficiile gazelor de şist, marşând pe ideea principală potrivit căreia aceste resurse ar fi suficiente pentru a asigura independenţa energetică a ţării noastre, care depinde acum în proporţie de 20-25% de gazele importate din Rusia de la Gazprom.

Nu există miză mai mare decât independenţa energetică a României şi asigurarea resurselor ţării, spunea, în septembrie, preşedintele Traian Băsescu: ‘Eu mai am un an şi câteva luni de mandat, deci nu voi apuca în mandat momentul când eventual s-ar scoate primul metru cub de gaze de şist din România sau când se va scoate spre utilizare primul metru cub de gaze din Marea Neagră. Vreau să spun un lucru de care românii trebuie să ţină cont: miza politicilor noastre în zona energetică trebuie să fie independenţa energetică’.

Şi premierul Victor Ponta vorbeşte despre gazele de şist şi independenţa energetică a ţării: ‘Este o decizie politică, luată nu numai de România, pentru că pentru noi nu este numai o problemă strict economică, este problema de a fi independenţi din punct de vedere energetic. Suntem capabili să fim independenţi. Nu numai de Rusia, noi dorim să fim independenţi şi, mai mult decât atât, în cadrul strategiei noastre energetice avem permanent atenţia îndreptată către Republica Moldova, pentru că sperăm ca, în câţiva ani, să putem avea resursele energetice necesare atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova’ .

În vară, Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM) a înfiinţat un site unde a detaliat definiţia gazelor şi şist şi ce înseamnă extracţia lor. Aici a apărut ultimul studiu realizat în acest sens de US Energy Information Agency (EIA), potrivit căruia gazul de şist majorează cu 47% rezervele potenţiale de gaze naturale recuperabile la nivel mondial. Tot la nivel global, gazele de şist reprezintă 32% din rezervele totale de gaze naturale.

Cel mai important din acest raport este că scoate în evidenţă pentru prima dată ce potenţial are ţara noastră. România, cu o rezervă recuperabilă estimată la 1.444 de miliarde de metri cubi de gaze de şist, se situează pe locul 3 în Europa, după Polonia (4.190 miliarde de metri cubi) şi Franţa (2.879 miliarde de metri cubi) şi înaintea Danemarcei (906 miliarde de metri cubi).

Mai mult, în toamnă, un grup de 43 de experţi din cadrul Comitetului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME) au realizat un studiu numit ‘Resurse de gaze naturale din zăcăminte neconvenţionale – potenţial şi valorificare’, din care reiese şi mai bine ce vor însemna aceste resurse neconvenţionale.

Extracţia gazelor de şist va avea o contribuţie la economia ţării de 2% din PIB şi va reduce preţul gazelor pe piaţă cu 15 – 25%, arată una dintre cele mai importante concluzii ale studiului. Dacă România va trece la etapa extracţiei gazelor de şist în 2019 – 2020, va ajunge exportator de gaze la orizontul anilor 2025. În prezent, factura de import de gaze ajunge la 1,5% din PIB, comparabil în momentul de faţă cu bugetul de la Apărare, de exemplu. Însă, dacă vom exporta, vom ajunge de fapt să primim în plus 0,5% intrări în PIB. Deci, o contribuţie de 2% din PIB în total, a explicat Ionuţ Purica, expert în cadrul Academiei Române, unul dintre autorii studiului.

Unde avem astfel de gaze? Studiul CNR-CME spune că România are un potenţial ridicat pentru descoperirile de gaze de şist în Carpaţii Orientali, în Platforma Moldovenească, în Depresiunea Bârladului şi în Câmpia Română, cu extinderea sa din Dobrogea de Sud, se mai arată în studiu. Autorii studiului amintesc că România mai are rezerve dovedite de gaze naturale suficiente pentru următorii 10 – 15 ani.

Dacă în prima jumătate a anului, protestele activiştilor de mediu faţă de explorarea acestor resurse au fost oarecum latente, în toamnă au izbucnit adevărate violenţe. După ce au primit toate acordurile şi avizele necesare, americanii de la Chevron au vrut să înceapă lucrările în judeţul Vaslui, însă, în comuna Pungeşti, locul unde Chevron urma să amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist, localnicii au început să protesteze vehement la mijlocul lunii octombrie, iar, odată cu apariţia unor organizaţii de mediu în zonă, s-a format un curent împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist. Oamenii care fac parte din această mişcare, localnici din zonă şi militanţi ecologişti, spun că nu vor permite Chevron să pătrundă pe teren pentru a instala sonda de explorare şi s-au instalat în corturi pe acel teren.

Însă, în mai multe reprize, în lunile noiembrie şi decembrie, protestele au degenerat în violenţe în momentele în care compania a avut să înceapă efectiv lucrările. Jandarmeria a intervenit şi a reţinut anumite persoane, acuzate că au încercat să distrugă utilajele Chevron. Şi la Bucureşti, în Piaţa Universităţii, au fost organizate mitinguri anti-gaze de şist în mai multe weekend-uri.

Am vorbit la începutul articolului despre cele două subiecte de discuţie pe care le-a creat tema gazelor de şist, respectiv independenţa energetică şi protecţia mediului. Întrebarea care se ridică aici este: de ce trebuie ca una dintre ele să o excludă pe cealaltă? Nu ar trebui să ne dorim să fie posibile ambele? Iată care ar trebui să fie provocarea în 2014 a celor care activează în acest sector, fie ei autorităţi, fie companii, fie activişti de mediu: ca totul să se facă în litera şi spiritul atât a legii petrolului, cât şi a legislaţiei din domeniul protecţiei mediului.