„La Adunarea Generală anuală a Acţionarilor din urmă cu trei ani estimam că până în 2035 cererea Europei pentru importuri suplimentare de gaze ar putea ajunge la 150 de miliarde de metri cubi. În prezent vedem cum numai în ultimii trei ani importurile Europei au crescut deja cu 67 de miliarde metri cubi. Ne aşteptăm ca aceste tendinţe să continue astfel încât să fie depăşite prognozele”, a spus Miller.
Şeful Gazprom a adăugat că principalii factori care stau la baza cererii de gaze a Europei sunt scăderea producţiei interne, reducerea producţiei de electricitate care provine de la centralele nucleare şi scăderea rolului cărbunelui în sectorul energiei. În acest context, Miller a subliniat că producţia internă de gaze naturale a ţărilor europene asigură mai puţin de 50% din consum.
„Cererea pentru gaze naturale importate este în creştere în Europa. Pe parcursul ultimilor şase ani, importurile de gaze au crescut, în medie, cu 4% pe an. Iar în 2018 ţările europene au importat 326 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, cu 4,8% mai mult decât în 2017”, a precizat Miller la Adunarea Generală anuală a Acţionarilor Gazprom.
Prezent la aceeaşi reuniune, un director general adjunct de la grupul rus, Vitaly Markelov a spus că producţia de gaze naturale realizată în 2019 de Gazprom ar urma să fie mai mare decât prognoza actuală de 495 miliarde metri cubi. Markelov a anunţat că, de la începutul anului şi până la data de 28 iunie, Gazprom a produs 252,6 miliarde metri cubi de gaze naturale, cu 7,6 miliarde metri cubi mai mult decât estima la începutul anului.
Gazprom, primul producător mondial de gaze naturale, asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei. Grupul rus aprovizionează Europa cu gaze naturale prin trei rute principale: conductele din Ucraina, ruta Yamal-Europe, via Belarus şi Polonia, precum şi gazoductul Nord Stream, care face legătura între Rusia şi Germania, via Marea Baltică.
În 2018, Gazprom şi-a majorat cota pe piaţa de gaze naturale din Europa, până la 36,7%, de la 34,7% în 2017, în pofida tensiunilor diplomatice şi a dorinţei Uniunii Europene de a-şi reduce dependenţa de Rusia.