Gazul de şist, la fel de nociv ca şi cărbunele

Până nu demult, emisia de gaze cu efect de seră la producerea gazului de şist era considerată neglijabilă. Dar, această teorie este combătută de o serie de studii ştiinţifice potrivit cărora, producerea gazului de şist generează gaze cu efect de seră în procentaj echivalent sau chiar mai mare decât în cazul cărbunelui.

Explicaţia acestui paradox stă în faptul că gazul natural – denumit şi metan (CH4) – are un coeficient de încălzire mai mare de 25 de ori decât cel al bioxidului de carbon – chiar de 72 de ori în primii douăzeci de ani de emisii, din cauza timpului de staţionare în atmosferă diferit de cel al CO2. Prezenţa metanului în atmosferă are deci un efect important.

Ori, la exploatarea gazelor de şist se degajă o cantitate importantă de metan. Atunci când fluidele folosite la fracturarea straturilor de rocă sunt pompate ca să fie aduse la suprafaţă, ele antrenează bule de gaz natural care se vor dispersa în atmosferă. De asemenea, după colectarea gazelor, încă se mai produc câtva timp scurgeri suplimentare de metan. Diferitele gazoducte şi echipamente tehnice folosite sunt şi ele o sursă de scurgere a metanului.

Până nu demult, emisiile legate de gazele de şist erau estimate în funcţie de valorile oficiale stabilite de Agenţia americană de protecţie a mediului /EPA/ în 1996. În 2011, o echipă de cercetători condusă de Robert Howarth, de la Universitatea Cornell, a ajuns la concluzia că din puţurile de gaze de şist se scurgeau până la 8% din metan pe durata exploatării. Acest studiu, publicat în revista Climatic Change Letters, se baza pe o analiză aprofundată a datelor disponibile. Potrivit lui Robert Howarth, ‘din punct de vedere climatic, gazul de şist este mai nociv decât gazul convenţional, dar şi decât cărbunele şi petrolul’.

În februarie 2012, o altă echipă de cercetători de la Universitatea Colorado a publicat în Journal of Geophysical Research un studiu care confirmă aceste constatări.

Alte studii sunt în curs în Pennsylvania şi Texas. Dezbaterea ştiinţifică este departe de a fi încheiată.

Şi alte studii scot subliniază efectele de poluare atmosferică ale exploatării gazelor de şist. Nu există numai scurgeri de metan, ci şi de alte numeroase hidrocarburi nocive pentru sănătate, precum benzenul. Într-un studiu publicat în martie 2012 în Science of Total Environment, Lisa McKenzie şi alţi cercetători de la Universitatea Colorado au comparat două grupuri de persoane care trăiesc în apropierea sau la distanţă de puţurile de exploatare a gazelor de şist. Concluzia a fost că primele prezintă un risc mai ridicat de cancer din cauza expunerii mai mari la hidrocarburile volatile.

Acest mare număr de studii nu a generat încă un răspuns oficial, dar a scos în evidenţă necesitatea unor reglementări importante din partea Statelor Unite. Una din provocările cruciale constă în obligarea întreprinderilor să dezvăluie lista produselor chimice folosite la fracturarea hidraulică, metoda de exploatare a gazelor de şist.

EPA urmează să elaboreze în această vară un proiect de reglementare, care să conţină măsuri de limitare a emisiilor de metan, aplicabile din 2015.