”Dosarul a fost înaintat instanţei. Mi-a fost adus la cunoştinţă lucrul acesta. Am dat o declaraţie scurtă în care am reiterat susţinerile din memoriul pe care l-am depus. Dosarul va deveni public odată ce va fi în instanţă. Eu nu am avut acces la el, pentru că nu am avut avocat. Nu am solicitat şi nu am dorit să am avocat în această fază. E o chestiune, în opinia mea, care ţine strict de profesia fiscală, chiar dacă am avut calitatea de suspect şi acum m-am trezit în instanţă şi pentru precizările de natură pur administrativ fiscală nu era necesară asistenţa unui avocat”, a spus Diaconu.
Întrebat dacă i-a fost pus sechestru, fostul şef al ANAF a precizat că nu poate exista prejudiciu atâta timp cât contribuţia la asigurările de sănătate pe care ar fi datorat-o inclusiv cei din grupul infracţional a fost amnistiată.
”Vorbim de situaţia a 4.500.000 de contribuabili, cei cu venituri modice sau fără venituri, adică amărâţii României. În această categorie s-au încadrat şi cei care fac obiectul cercetărilor Parchetului. Acuzaţia este că am emis acea circulară de suspendare a emiterii sau punerii în executare a titlurilor de creanţă şi nu de anulare a obligaţiei, cu termen de prescriere decembrie 2017, că aş fi făcut-o cu scopul de a-i scuti pe cei de la Partida Romilor sau grupul infracţional să-şi plătească cei 468 de lei. Mă consider nevinovat. Am o frustrare teribilă, dar veţi vedea că adevărul va ieşi la suprafaţă”, a mai spus Diaconu.
Fostul şef al ANAF a susţinut că la el nu a fost făcută nicio intervenţie. ”La mine nu a fost nicio intervenţie, nu există nici măcar un înscris, telefon. Chiar dacă nu am avut acces la dosar, eu ştiu realitatea. Despre Partida Romilor am aflat pe 8 februarie 2016 că ei au făcut o intervenţie. Am cunoştinţă de o intervenţie formală, adică adresă scrisă. Ulterior, au fost în dialog (n.r. – Partida Romilor) şi cu cei de la Direcţia de legislaţie şi cu vicepreşedintele de resort, adjunctul meu de pe vremea când conduceam ANAF”, a adăugat Diaconu.
În opinia sa, procurorii ”alunecă” pe o logică, bazându-se pe intervenţiile care ar exista în dosar. ”Cred că este o deducţie, cred că este o logică pe care alunecă organul de cercetare penală bazându-se pe aceste intervenţii, care înţeleg că există în dosar, dar nu la adresa mea, pentru că nimeni nu-mi poate spune că există aşa ceva pentru că eu cunosc realitatea”, a arătat el.