Germania: Componenţa noului Guvern şi principalele puncte de acord ale coaliţiei
CANCELAR: Angela Merkel (CDU)
Şef de cabinet: Peter Altmaier (CDU)
VICECANCELAR: Sigmar Gabriel (SPD)
MINIŞTRI:
– Economie şi Energie: Sigmar Gabriel (SPD)
– Afaceri Externe: Frank-Walter Steinmeier (SPD)
– Finanţe: Wolfgang Schäuble (CDU)
– Interne: Thomas de Maizière (CDU)
– Apărare: Ursula von der Leyen (CDU)
– Muncă: Andrea Nahles (SPD)
– Justiţie şi Protecţia consumatorului: Heiko Maas (SPD)
– Sănătate: Hermann Gröhe (CDU)
– Agricultură: Hans-Peter Friedrich (CSU)
– Mediu: Barbara Hendricks (SPD)
– Familie: Manuela Schwesig (SPD)
– Transporturi şi Infrastructură digitală: Alexander Dobrindt (CSU)
– Educaţie: Joanna Wanka (CDU)
– Ajutor pentru dezvoltare: Gerd Müller (CSU)
Principalele puncte de acord ale coaliţiei
Programul asupra căruia conservatorii şi social-democraţii au ajuns la un acord în vederea guvernării Germaniei în următorii patru ani şi care a fost aprobat de către membrii SPD, prevede introducerea unui salariu minim şi mizează asupra unei continuităţi în politica externă, relatează AFP.
– Piaţa muncii: salariu minim, cotă pentru femei
Un salariu minim de 8,5 euro pe oră pentru toţi era o revendicare centrală a SPD, într-o ţară care nu are o asemenea prevedere. El urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2015 pe întregul teritoriu german.
Anumite sectoare vor putea, pentru o perioadă tranzitorie de doi ani, să continue să aplice acorduri care stabilesc salarii mai mici – de exemplu unele afaceri în domeniul artizanatului sau agriculturii -, dar cel mai târziu la 1 ianuarie 2017 plafonul li se va aplica tuturor.
Nivelul salariului minim va fi revizuit „la intervale regulate” de timp de către partenerii sociali.
Potrivit institutului de cercetare DIW, 5,6 milioane de salariaţi primesc în prezent un salariu mai mic de 8,50 de euro pe oră.
Federaţiile angajatorilor au evocat desfiinţarea posibilă a 1,2 până la 1,8 milioane de locuri de muncă în urma introducerii unui salariu minim la acest nivel. Efectele asupra consumului la nivelul gospodăriilor sunt contestate de către economişti.
Măsura urmează, oricum, să permită unui număr de aproximativ un milion de muncitori săraci să nu îşi mai completeze salariul cu ajutoare sociale.
În plus, consiliile de supraveghere a firmelor cotate pe Bursă urmează să fie alcătuite la nivelul de 30% din femei, începând din 2016, iar utilizarea subcontractării să fie reglementată mai strict.
– Politica europeană
Contractul de coaliţie reafirmă opoziţia germană faţă de orice preluare în comun a datoriei ţărilor din zona euro, prin euroobligaţiuni sau orice alte mecanisme de acest fel, şi totodată ataşamentul faţă de principiul „solidarirăţii şi responsabilităţii”, potrivit căruia fiecare ţară este responsabilă de acţiunile şi finanţele sale.
Partidele de guvernământ sunt de acord să impulsioneze negocierile privind introducerea în Europa a unei taxe asupra tranzacţiilor financiare.
În cadrul uniunii bancare, aflate în „gestaţie”, partenerii de coaliţie „resping pe termen lung o suportare directă a riscurilor băncilor de către contribuabili”.
– Finanţe şi fiscalitate
„Finanţe publice solide şi bugete echilibrate sunt indispendabile”, se subliniază în contractul de coaliţie.
Noul Guvern are în continuare ca obiectiv să nu mai contracteze noi datorii la nivel federal începând din 2015. Unii observatori apreciază, în plus, că Wolfgang Schäuble va rămâne în post la Ministerul Finanţelor.
Programul Guvernului prevede cheltuieli suplimentare şi investiţii în valoare de 23 de miliarde de euro. Aşa cum vor conservatorii, impozitele nu vor fi mărite, deşi SPD vrea să-i taxeze mai mult pe cei mai bogaţi.
– Dubla naţionalitate
SPD a reuşit să se impună în această privinţă. Copiii născuţi în Germania ai cuplurilor de străini vor putea să aibă două paşapoarte, cel german şi cel al ţării de origine a părinţilor. Până acum erau obligaţi să aleagă, până la vârsta de 23 de ani. Sunt vizaţi, însă, doar cei sunt născuţi şi care au crescut în Germania.
Această regulă îi favorizează pe turci, cea mai importantă comunitate de migranţi în Germania, cu aproximativ trei milioane de membri.
– Energie: reducerea subvenţiei pentru energie regenerabilă
Sistemul de subvenţionare a energiei regenerabile va fi revizuit, până la sfârşitul lui aprilie 2014. Subvenţiile urmează să fie diminuate, mai ales în cazul energiei eoliene. Până în 2025, energia regenerabilă urmează să reprezinte 40-45% din producţia de electricitate a ţării, iar până în 2035 55-60%.
În paralel, vor fi revizuite în vederea reducerii şi scutirile de taxe pentru energie acordate industriei, din care este finanţată dezvoltarea energiei regenerabile.
– Introducerea unei taxe pentru automobile străine
Acesta a fost unul dintre cele mai dur negociate puncte. SPD şi creştin-democraţii lui Merkel s-au pronunţat împotrivă, însă conservatorii bavarezi din cadrul CSU ţin morţiş la el. Această vinietă vizează exclusiv automobilişti străini, dar „conform dreptului european”, ceea ce riscă să fie dificil, iar veniturile obţinute urmează să fie investite integral în infrastructuri rutiere germane.
– Pensii
La propunerea SPD, salariaţii care au cotizat timp de 45 de ani ar putea să se pensioneze la vârsta de 63 de ani. În prezent este prevăzută o trecere treptată către vârsta de pensionare de 67 de ani, o măsură introdusă de Guvernul din care a făcut parte şi SPD, dar pe care a promis că o va relaxa.
Conservatorii au impus o ameliorare a regimului pensionării femeilor cu copii.
– Societate: egalitate de tratament pentru cuplurile cu parteneri de acelaşi sex
Discriminările faţă de cuplurile cu parteneri de acelaşi sex urmează să fie îndepărtate, însă SPD, care cerea un drept la adopţie pentru acestea, nu a reuşit să obţină câştig de cauză asupra acestui punct.
„Marea coaliţie”, o amintire plăcută pentru germani, dar nu şi pentru stânga
„Marea coaliţie” între creştin-democraţi şi social-democraţi care a rezultat în urma alegerilor legislative germane din septembrie are două precedente, inclusiv Guvernul Merkel 1, o amintire plăcută pentru germani, dar o amintire foarte neplăcută pentru stânga, comentează AFP.
Aceasta nu reprezintă o premieră în Germania. La nivel federal, ea a funcţionat deja în perioada 1966-1969 şi apoi în perioada 2005-2009, atunci când Merkel a devenit cancelar.
La nivel regional este o banalitate, având în vedere faptul că cele 16 landuri (state regionale) sunt conduse de către un guvern „roşu şi negru”, cum este numit acest „mariaj forţat”, după culorile partidelor implicate.
La sfârşitul lui august, 26% dintre germani se pronunţau în favoarea acestei opţiuni, care obţinea cel mai bun scor.
În anii ultimei „mari coaliţii” au avut loc o serie de reforme, dintre care multe au marcat în mod profund viaţa germanilor, ca de exemplu introducerea unui salariu parental, în 2007. Guvernul de atunci a introdus totodată o importantă reformă a federalismului şi, în pofida voinţei SPD, a crescut la 67 de ani vârsta de pensionare.
Per ansamblu, acest Guvern „s-a bucurat de succes într-un anumit număr de puncte”, apreciază Reimut Zohlnhöfer, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Heidelberg (sud).
– „Cultul consensului”
O „relativ bună gestionare a crizei” economice din 2009 a fost, de asemenea, în favoarea sa. Susţinerea masivă a economiei, ajutoare de şomaj sunt două probleme în care Merkel şi ministrul ei de Finanţe de atunci, Peer Steinbrück, primul pe lista SPD acum, au mers mână în mână, permiţând economiei germane să iasă rapid din cea mai gravă recesiune care a afectat-o din 1945 încoace.
„În perioadă de criză, germanilor le place să vadă că marile partide lucrează împreună”, afirmă Zohlnhöfer, referindu-se la „cultul consensului” al compatrioţilor săi.
Iar din punct de vedere personal, cancelarul a părut întotdeauna să se înţeleagă mai bine cu Steinbrück şi cu vicecancelarul de atunci, Frank-Walter Steinmeier, decât cu actualii săi aliaţi liberali, deşi a repetat până la saturaţie că sunt partenerii săi preferaţi.
Însă, pentru SPD experienţa a fost dureroasă. Campania electorală din 2009 a fost un exerciţiu de echilibru pentru partid, nevoit să promoveze schimbarea fără să poată să atace bilanţul unui Guvern din care a făcut parte.
Consecinţa a fost că SPD a obţinut în 2009 cel mai slab scor din istoria sa, lăsându-şi susţinătorii plini de resentimente faţă de cancelar, care a tras turta celor patru ani pe spuza sa.
Steinbrück a subliniat în toată campania sa că nu vrea o nouă mare coaliţie şi că, în orice caz, nu va intra înt-o asemenea construcţie. El a anunţat, însă, la începutul săptămânii, că este pregătit să conducă negocierile în vederea formării unei coaliţii, în numele partidului.
„De această dată SPD va profita mai mult de o mare coaliţie decât data trecută”, crede şi Henning Meyer, profesor la London School of Economics. Asta pentru că, în opinia sa, foarte iubita şi aparent de neurnit Merkel nu va mai candida în 2017.