În special, sunt supuse criticilor acţiunile cabinetului fostului cancelar Gerhard Schroeder din 2003, când executivul german a luat o serie de măsuri menite să reducă salariile în producţie. Astfel, exportatorii germani au câştigat pe seama restului Europei.
Pentru continent aceasta a însemnat apariţia condiţiilor pentru o recesiune economică prelungită. Alte ţări au început, la rândul lor, să reducă salariile în vederea unor condiţii egale de competitivitate.
Raportul OIM remarcă faptul că succesul Germaniei a fost determinat iniţial nu de salariile mici, ci de orientarea exporturilor sale spre pieţele, în creştere, din Asia de Est.
În consecinţă, necesitatea recurgerii la o măsură atât de controversată nu a existat, subliniază, în text, OIM care aminteşte că a recomandat Germaniei stoparea politicilor privind salariile mici. O astfel de acţiune ar fi influenţat favorabil într-o primă etapă economia germană, iar ulterior şi alte economii europene. În plus, aceasta ar fi contribuit la reducerea semnificativă a diferenţelor de venit în Germania.
Criza datoriilor a afectat mai multe ţări din zona euro, inclusiv Grecia, Italia, Spania, Portugalia şi Irlanda.Balanţa comercială negativă cronică şi creşterea datoriei au condus la dificultăţi în plata restanţelor, proces în urma căruia a apărut riscul intrării în incapacitate de plată a ţărilor respective, se menţionează în raportul citat.