A fost odată o vreme când Germania nu era deloc interesată de ideea de compromis, negociere și mediere. Atitudinea a avut ca rezultat dezastruosul al Doilea Război Mondial. În teorie, lumea ar trebui să fie foarte fericită de faptul că nemții vor acum să joace marele mediator în orice conflict de pe mapamond. În realitate, faptul că jumătate dintre cetățenii Republicii Federale vor să negocieze cu Vladimir Putin arată că, la nivel de percepție publică, nemții sunt pe jumătate în afara Alianței Nord-Atlantice – care ar trebui rebotezată Alianța Libertății și a Democrației de când au aderat statele estice la ea.
Pentru că cine vrea să negocieze între această alianță și Federația Rusă nu face altceva decât să-i ofere lui Putin o anumită legitimitate pe care, de fapt, nu o are. Cu unul care încalcă dreptul internațional nu te întâlnești la jumătatea drumului de dragul ideii de pace. Sigur, Putin trebuie înțeles. Dar a-l înțelege înseamnă a-l decripta, nu a-l aproba tacit. Faptul că liderul de la Kremlin repetă modele de gândire sovietice face imposibilă o negociere cu el din altă postură decât ca parte a spațiului liber și democratic. Din păcate însă, baletul între Vest și Est este unul cu lungă și tristă tradiție în Germania și nu are nicio legătură cu un iluminism tipic nemțesc.