Germania vrea să lege Polonia şi Cehia la Nord Stream 2, gazoductul rusesc care a băgat zâzanie între America şi Europa

Compania Gascade Gastransport GmbH, joint-venture între grupul rus Gazprom şi BASF, unul din titanii industriei chimice germane, discută cu mai mulţi „potenţiali parteneri” finanţarea proiectului Eugal, o conductă de 485 de kilometri care va aduce în Polonia şi Cehia gazul rusesc importat prin Nord Stream 2.

Anunţul a fost făcut de Tatjana Bernert, purtătoarea de cuvânt a Gascade, care a refuzat să precizeze, potrivit Bloomberg, care ar fi investitorii pe care doreşte compania să-i atragă pentru Eugal.

Congresul Statelor Unite a adoptat, la sfârşitul lunii iulie, un nou set de sancţiuni economice împotriva Rusiei, ca răspuns la anexarea Peninsulei Crimeea în 2014 şi presupusul sprijin acordat de Kremlin separatiştilor din Ucraina. Sancţiunile, promulgate de preşedintele Donald Trump, vizează în premieră companiile implicate în proiectul Nord Stream 2, care va dubla capacitatea de export de gaze naturale a Rusiei către Germania prin Marea Baltică.

În luna aprilie, compania de proiect Nord Stream 2 AG, unde Gazprom este unicul acţionar, a semnat acorduri de finanţare cu cinci mari companii energetice din Europa, respectiv Engie (Franţa), OMV (Austria), Royal Dutch Shell (Marea Britanie/Olanda), Uniper (Germania, desprinsă din E.ON) şi Wintershall (Germania, subsidiară a gigantului BASF). Ulterior adoptării noilor sancţiuni de către SUA, Engie a anunţat că ia în calcul să se retragă din proiect.

Conectorul Eugal spre Polonia şi Cehia ar transforma Germania în principalul hub de distribuţie a gazului rusesc în Europa Centrală. Nemţii şi ruşii vor să scoată din joc Ucraina, principala rută de tranzit a gazelor ruseşti către Europa, după ce importurile de gaze au fost afectate de mai multe ori de dispute între Kiev şi Moscova.

Construcţia Nord Stream 2, cu o capacitate de transport de 55 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, ar trebui să fie finalizată în 2019, iar lucrările la Eugal, conductă calculată la 51 de miliarde de metri cubi pe an, sunt programate să înceapă în acelaşi an.

„Investitorii s-ar bate probabil pe această oportunitate dacă n-am avea de-a face cu incertitudinea politică din jurul Nord Stream 2. Proiectul este interesant pentru operatorii de conducte de gaze care trebuie să distribuie volumele din Nord Stream 2”, a comentat pentru Bloomberg Walter Boltz, fost şef al agenţiei de reglementare în domeniul energiei din Austria.

Gascade va fi unicul dezvoltator al proiectului, iar costurile sunt estimate la câteva miliarde de euro, a mai spus Bernert, fără a da o cifră exactă. Compania caută atât parteneri, cât şi investitori. Gascade a mai dezvoltat un gazoduct pe aceeaşi rută, denumit OPAL, care a intrat în exploatare în 2011 dar nu are suficientă capacitate pentru a prelua fluxurile din Nord Stream 2.

Reprezentanţii Gazprom şi Wintershall, compania de transport de gaze a grupului BASF, nu au răspuns solicitărilor Bloomberg pentru comentarii.

Eugal mai trebuie să câştige şi avizul autorităţii de reglementare în domeniul energiei din Germania înainte de a da drumul investiţiilor şi lucrărilor.

Noul gazoduct ca traversa Germania de la nord la sud, de-a lungul frontierei cu Polonia, urmând să facă legătura între Nord Stream 2 şi graniţa cu Cehia. Pe lângă gazoductul principal către Cehia, cu o capacitate totală de 51 miliarde metri cubi, sunt planificate conexiuni către Polonia (11 miliarde metri cubi pe an), vestul Germaniei (11 miliarde metri cubi pe an) şi Olanda (9 miliarde metri cubi pe an). Primele transporturi de gaze ar urma să aibă loc începând din 2020, dacă se respectă calendarul, iar lucrările ar trebui să fie finalizate la capacitatea maximă până în 2021, potrivit site-ului companiei de proiect.

Comisia Europeană a primit contestaţii din partea a nouă state din Europa Centrală şi de Est, între care şi România, Polonia şi Cehia, îngrijorate de creşterea dependenţei Europei de gazul rusesc. Executivul european nu a aprobat realizarea gazoductului, ci a transferat responsabilitatea pentru avizarea Nord Stream 2 către statele membre.

Gazoductele Nord Stream, deja existent, şi Nord Stream 2 ar urma să ajungă, împreună, la o capacitate de transport de 110 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, echivalentă cu mai mult de 60% din gazul rusesc exportat către Europa în 2016.

Din cele 178,3 miliarde de metri cubi de gaze naturale ruseşti consumate de Europa în 2016, 80% au mers către ţările din Europa de Vest, iar restul de 20% în Europa Centrală şi de Est, potrivit datelor Gazprom. Cel mai mare consumator este Germania, cu aproape 50 de miliarde de metri cubi pe an, urmată de Italia, cu 25 de miliarde de metri cubi, Marea Britanie, cu 18 miliarde metri cubi, respectiv Franţa, cu 11,5 miliarde de metri cubi.

În Europa Centrală şi de Est, România a ajuns unul dintre cei mai mici consumatori de gaze importate din Rusia, pe fondul prăbuşirii industriei chimice.

Criza gazelor de la începutul anului 2009 şi „războiul neconvenţional” izbucnit în Ucraina în 2014 au pus sub semnul întrebării aprovizionarea cu gaze ruseşti a Europei, având în vedere că cea mai mare parte din volumele de gaz exportate azi către Europa de Rusia travesează Ucraina.

Alternativele Europei la gazul rusesc fie au dispărut, fie sunt mai costisitoare decât exporturile din est: proiectul Nabucco a murit după ani buni de agonie şi „coridorul sudic” rămâne o nălucă, iar importurile de gaz natural lichefiat pe cale maritimă necesită infrastructură scumpă şi vin la preţuri mai mari decât gazul de conductă.

Între timp, gazoductul BRUA, care ar fi putut transporta gazele extrase din Marea Neagră către consumatori din Europa de Vest, se va opri, mai nou, în Ungaria, blocând în mare măsură accesul României la marii consumatori de gaze din Europa Centrală. BRUA are şi calitatea, ca succesor junior al Nabucco, că putea fi ulterior interconectat cu o eventuală conductă din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu.