Ghidul alegerilor legislative din Olanda – documentar

PROGRAMUL ZILEI ALEGERILOR

Secţiile de vot se deschid la ora locală 7.30 (8.30 ora României şi se închis la 21 ora locală (22 ora României). Numărarea voturilor, care se face manual, începe imediat. Secţiile de vot vor rămâne deschise încă cinci ore pe trei insule olandeze din Caraibe – Bonaire, Saba şi St Eustatius – însă acestea reprezintă numai o mică parte din electoratul de peste 12,6 milioane, scrie News.ro.

Institutul Ipsos va realiza un exit-poll difuzat de NOS şi RTL imediat după ora 21 (22 ora României). Prima versiune, care va estima rata de participare şi împărţirea mandatelor va fi bazată pe răspunsurile oferite până la ora locală 20.30 (21.30 ora României) şi va fi acutalizată după o jumătate de oră.

Potrivit estimărilor, exit-pollul va fi realizat pe circa 38.000 de alegători.

Primele rezultate oficiale sunt aşteptate la circa 40 de minute după închiderea urnelor, dar oraşele mari, precum Amsterdam şi Rotterdam, vor anunţa, probabil, rezultatele după miezul nopţii (joi, 1.00 ora României).

Rutte şi alţi lideri ar putea ţine discursuri în noaptea alegerilor, însă analiştii cred că nu îşi vor exprima preferinţele pentru o coaliţie până nu vor analiza bine rezultatele.

Rezultatele oficiale finale vor fi anunţate pe 21 martie, la ora locală 16 (17 ora României), de Colegiul Electoral.

SUSŢINEREA PENTRU WILDERS ESTE ÎN SCĂDERE

Anul trecut, toate sondajele indicau acelaşi lucru: Partidul Libertăţii (PVV), anti-islam şi anti-UE, condus de Geert Wilders, conducea în intenţiile de vot şi era favorit la a obţine cel mai mare număr de mandate în Parlament.

Însă, în ultima lună de campanie s-a înregistrat o schimbare a tendinţei, astfel că formaţiunea VVD (liberală), a premierului Mark Rutte, conduce în sondaje, la distanţă mică.

Chiar dacă PVV obţine cele mai multe voturi, este puţin probabil să aibă mai mult o cincime din totalul mandatelor din noua camera inferioară a Parlamentului.

Sistemul electoral olandez este unul proporţional. Practi, circa 0,67% din voturile naţionale înseamnă un mandat din totalul de 150 din Legislativ. Acest lucru face ca numeroase partide să intre în Parlament, astfel că este nevoie întotdeauna de coaliţii pentru guvernare. Şi niciunul dintre partidele importante nu şi-au exprimat dorinţa de a intra în parteneriat cu Wilders. Rutte a exclus clar această posibilitate.

CÂŞTIGĂTORUL NU IA, NEAPĂRAT, TOTUL

Chiar dacă Wilders câştigă, primul loc nu îi oferă automat dreptul de a încerca să formeze un Guvern. De altfel există precedente în care partidul câştigător a fost exclud e la putere. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori după cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1971, cele patru partide care formaseră Guvernul precedent de centru-dreapta au pierdut majoritatea în alegeri. Pentru a putea rămâne la putere, liderii lor au adăugat încă o formaţiune la coaliţie – Democrat-Socialiştii, care se desprinseseră din Partidul Laburist. Formaţiunea noului premier Barend Biesheuvel, Partidul Anti-Revoluţionar, era a treia ca număr de voturi din alianţă.

De asemenea, în 1977 şi în 1982, laburiştii au câştigat cele mai multe voturi în alegeri, dar au fost excluşi din coaliţia de guvernare.

UN PEISAJ POLITIC FRAGMENTAT

Deci numărul mare de partide nu reprezintă o noutate în Olanda. Însă, în ultimele decenii, la fel ca şi în alte ţări din Europa de Vest, partidele importante tradiţionale au pierdut teren în faţa grupurilor mici. Iar această tendinţă îngreunează şi mai mult construcţia de coaliţii cu majoritate parlamentară.

Teorema este că formaţiunile mai mici câştigă mai multă influenţă. Acestea sunt multe şi variate în Olanda: două partide creştine au rezultate bune în aşa-numita Centură a Bibliei, iar o formaţiune pentru apărarea drepturilor animalelor este bine implantat în ţară; un partid pentru persoanele peste 50 de ani ar urma să obţină rezultate mai bune decât în trecut în Parlament, potrivit sondajelor. Împreună, acestea patru ar urma să obţină 20 de mandate în Legislativ.

ALEGERILE SUNT DOAR ÎNCEPUTUL

Procesul formării unui Guvern la Haga urmează o cale bine-cunoscută şi lungă. Parlamentul desemnează un politician cunoscut pentru a analiza situaţia, înainte ca un posibil premier să fie numit şi să pună la punct o echipă şi un acord de coaliţie.

După cel de-al Doilea Război Mondial a durat, în medie, 72 de zile pentru formarea unui Guvern. Recordul de viteză a fost înregistrat în 1958 – 10 zile. Însă în 1977, a fost nevoie de 208 zile pentru formarea unei coaliţii din numai două partide.

CUM POATE FI FORMATĂ O COALIŢIE ANTI-WILDERS?

În cel mai simplu scenariu, Rutte ar putea să păstreze Laburiştii ca parteneri de coaliţie şi să includă în alianţă Creştin-Democraţii, cu care a mai colaborat, şi formaţiunea de centru D66. Aceste patru partide ar putea atinge majoritatea de 76 de mandate în camera inferioară a Parlamentului. Însă cele mai recente sondaje sugerează că rezultatele vor fi la limită. În aceste condiţii, ar putea fi nevoie de un al cincilea partener.

“Un Guvern cu cinci partide condus de premierul Rutte este cea mai probabilă variantă după alegeri”, a explicat economistul Theo de Kort, de la ABN Amro Group NV, din Amsterdam, într-o notă transmisă investitorilor.

Al cincilea partid inclus ar putea fi Verzii, deşi liderul său, Jesse Klaver, a fost reticent în a face alianţă cu Liberalii lui Rutte, pentru că cele două partide promovează politici diferite.

Un al posibil aliat este mica Uniune Creştină, care a mai susţinut Guvernul în voturi-cheie în trecut.

Mai există un aspect important care trebuie luat în considerare. Noul Guvern va trebui să se asigure că are suficiente voturi pentru a trece legi şi prin camera superioară a Parlamentului, Senatul, ales indirect. Aspectul pozitiv pentru Liberali, Laburişti, Creştin-Democraţi şi D66 este că au deja o majoritate confortabilă în Senat.