Logo-ul motorului de căutare online american este interactiv şi prezintă mai multe scene din una dintre cele mai celebre poveşti ale fraţilor Grimm, „Scufiţa Roşie”. Este suficient ca utilizatorul să facă click pe butonul din partea dreaptă a logoului pentru a vedea aceste scene, care sunt diferite capitole ale poveştii.
„Scufiţa roşie” este povestea unei fetiţe – care poartă mereu pe cap o scufiţă roşie – ce merge în vizită la bunica bolnavă pentru a-i duce merinde. Mergând prin pădure, ea se întâlneşte cu Lupul cel Rău, care ar vrea s-o mănânce, dar nu ar vrea s-o facă în public. Lupul o abordează pe fetiţă, întrebând-o unde merge, iar aceasta îi răspunde naiv că o vizitează pe bunica sa bolnavă. Lupul îi spune fetiţei să culeagă nişte flori, timp în care acesta ajunge la casa bunicii, unde o înghite întreagă, se deghizează în bătrână şi se bagă în pat. Fetiţa ajunge la casa bunicii, unde remarcă faptul că aceasta arată ciudat. Lupul o mănâncă şi pe Scufiţa Roşie, apoi adoarme. Un tăietor de lemne le salvează pe bunică şi pe fetiţă, spintecând burta lupului cu un topor, moment în care acestea apar nevătămate. Ei umplu burta lupului cu pietre, iar când acesta se trezeşte, din cauza greutăţii cade şi moare.
Povestea îşi are rădăcinile în folclorul francez al secolului al 17-lea şi a cunoscut numeroase versiuni – inclusiv cea a lui Clarles Perrault -, dar poate cea mai celebră este cea publicată de Fraţii Grimm.
Ea face parte din primul volum de basme publicat de aceştia, apărut pe piaţă în 1812.
Fraţii Grimm – Jacob (1785 – 1863) şi Wilhelm Grimm (1786 – 1859) – au fost academicieni, lingvişti şi folclorişti. Cele mai celebre volume lansate de ei cuprind multe basme şi poveşti populare culese din Europa, precum „Cenuşăreasa”, „Prinţul broscoi”, „Hansel şi Gretel”, „Rapunzel”, „Rumpelstiltskin”, „Albă ca Zăpada”.
Fraţii s-au născut în oraşul german Hanau şi s-au mutat apoi în Steinau. Moartea tatălui lor, în 1796, i-a adus în sărăcie şi i-a afectat foarte mulţi ani. Au urmat cursurile Universităţii din Marburg, unde istoricul şi juristul Friedrich von Savigny le-a stârnit interesul pentru filologie şi studii germanice – un domeniu în care sunt consideraţi pionieri -, dar şi gustul pentru folclor.
Dezvoltarea curentului romantic în secolul al 19-lea a readus în interesul publicului poveştile populare, pe care Fraţii Grimm le considerau o formă pură de cultură şi literatură naţională. Între 1812 şi 1857, colecţia lor de basme a fost revizuită şi republicată de mai multe ori şi a crescut de la 86 de poveşti la peste 200. Fraţii Grimm au cules şi poveşti mitologice celebre germane şi scandinave, iar în 1808 au scris un dicţionar german, pe care însă nu l-au finalizat.
Poveştile culese de Fraţii Grimm sunt celebre şi în zilele noastre, fiind disponibile în peste 100 de limbi străine şi cunoscând numeroase adaptări cinematografice, atât animate – dintre care cele mai cunoscute sunt semnate de Disney -, cât şi cu actori reali.
La jumătatea secolului al 20-lea au fost utilizate ca material de propagandă de către al Treilea Reich, în timp ce, mai târziu, anumiţi psihologi le-au reconfirmat valoarea, în ciuda unor scene crude şi violente din unele versiuni originale care au fost ulterior cenzurate – considerându-se a nu fi potrivite pentru copii.
Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.