„Gorila” lui Le Pen dezvăluie lumea secretă a politicienilor, regilor şi a vedetelor de la Hollywood

Thierry Legier îşi publică miercuri o autobiografie intitulată „Misiunea Le Pen”. În această carte, Legier ridică vălul de pe o parte a „lumii secrete” a fostului preşedinte al Frontului Naţional din Franţa, Jean Marie Le Pen, pe care l-a servit 20 de ani. Între aceste dezvăluiri figurează dejunul lui Le Pen la „Fouquet’s, în 2004, cu membri ai comunităţii evreieşti, întâlnirile lui cu fostul lider sârb Radova Karadjici sau cu ultimul şef al fostului KGB, dar şi cu fostul consilier al lui Francois Mitterrand şi chiar dineurile în doi cu Valery Giscard d’Estaing.

Înainte de publicarea autobiografiei sale, bodyguardul lui Le Pen şi al fiicei sale (de un an încoace, n.r.), a acceptat să dea un interviu publicaţiei online LePoint.fr. Mai întâi, Legier s-a prezentat: a fost militar în Regimentul 3 de Paraşutişti ai Infanteriei marine din Carcassonne, a participat în misiuni în Noua Caledonia, Republica Centrafricană şi Ciad, apoi s-a profilat pe securitatea privată. A fost gardă de corp pentru industriaşi, familiile regale saudite sau qatariote şi pentru vedete de la Hollywood, ca Sean Penn, Mel Brooks şi Charles Bronson.

În 1992, i s-a propus să devină garda de corp a lui Jean-Marie Le Pen, pe atunci preşedintele Frontului Naţional. A acceptat. Întrebat de publicaţia franceză dacă este greu să protejeze un om fără să-i împărtăşească convingerile politice, bodyguard-ul a răspuns foarte sugestiv: „O gardă de corp este ca un medic. trebuie să aibă grijă de client indiferent care este acela. Dar, evident,e ste mai plăcut să lucrezi pentru o persoană cu care ai anumite afinităţi, iau eu, în principiu, sunt un patriot, aşa că nu m-a deranjat  ci, din contră, mi-a plăcut să am grijă de Jean-Marie Le Pen. După 19 ani în serviciul lui, Le Pen mi-a propus să candidez în alegerile regionale din 2010, din Seine-maritime, regiunea mea de origine, şi am câştigat”.

Despre întâlnirile de taină ale lui Le Pen, Legier spune că cele mai complicate au fost cele din Bosnia şi din Irak. „Aveam puţine mijloace şi adesea mergeam la întâmplare. În mai 1996, am plecat din Aman spre Bagdad, din cauza embargoului. Timp de 15 ore am traversat deşertul cu taxiul şi fără să dispunem de vreun mijloc de comunicaţie. A fost greu, dar am reuşit. Le Pen a putut să se întâlnească astfel cu Saddam Hussein la palatul prezidenţial, precum şi cu premierul Tarek Aziz.

Întrebat care ar fi atacurile cele mai periculoase şi cele mai greu de controlat, Legier a răspuns fără să stea pe gânduri că acestea sunt actele izolate, specifice dezechilibraţilor mintal şi cele ale grupurilor de fanatici religioşi. El a povestit că a fost „zguduit” de asasinarea lui Pim Fortuyn, fostul lider al Dreptei Populiste olandeze, din 2002. După ce a aflat de această crimă, Legier s-a dus imediat la Le Pen. „Acum, va trebui să deschidem ochii”, i-a spus liderul FN atunci. „În 20 de ani, niciodată nu l-am văzut pe Le Pen intrând în panică. Niciodată nu i-a fost frică. Nu fuge din calea pericolului şi nu-i place să dea înapoi. Este şi mai dificil să protejezi o persoană căreia nu-i este frică de nimic.

Dar cea mai dură misiune în profesia de gardă de corp este „să ştii cum să dai un ordin de evacuare în caz de pericol şi să faci în aşa fel încât ordinul tău să fie respectat. Din acest punct de vedere, Marine Le Pen (fiica lui Le Pen, n.r.) este mult mai ascultătoare”, a mai dezvăluit garda de corp aflată în serviciul familiei Le Pen.