Grecia: Criza anulează progresul unei generaţii, iar clasa de mijloc revine la vatra strămoşească
Clasa de mijloc dezvoltată cu greu în ultimii 40 de ani a început să dispară, iar tot mai multe familii se văd nevoite să revină la vatra strămoşească, să lucreze pământul şi să crească animale sau să se mulţumească cu „muncile de jos”, murdare sau periculoase, pentru a-şi asigura subzistenţa. Alţii aleg să plece din ţară.
În timp ce liderii Uniunii Europene caută soluţii pentru criza datoriilor de stat şi calculează dacă vor mai acorda Greciei vreo tranşă din finanţarea externă, contracţia continuă a economiei ameninţă să şteargă cu buretele progresul socio-economic al unei întregi generaţii, potrivit unui material realizat de Wall Street Journal.
După doi ani petrecuţi în căutarea unui loc de muncă, Panagiotis Triantafyllopoulos (54 de ani) a revenit în această vară în casa unde a copilărit, într-un mic sat din sud-vestul Greciei, unde are grijă de găini şi aşteaptă împreună cu mama sa următoarea recoltă de măsline.
Panagiotis a părăsit casa părintească în 1975, într-o perioadă marcată de migraţia în masă a tinerilor greci către oraşe. Până acum doi ani, el a lucrat în Atena ca grafician, fiind responsabil în ultima parte a carierei de printarea de ambalaje pentru companii farmaceutice.
Fără posibilitatea găsirii unui loc de muncă, clasa de mijloc din oraşele Greciei se reorientează spre spaţiul rural sau acceptă munci murdare sau periculoase, precum cea de cioban sau de lucrător pe vase comerciale, pe ocean, opţiuni în mare măsură abandonate odată cu creşterea nivelului de trai. Pentru alţii, varianta salvatoare se dovedeşte emigrarea.
Puterea de cumpărare aferentă salariului minim a revenit în Grecia la niveluri nemaivăzute di anii ’70, de la începutul erei de dezvoltare economică rapidă care a creat o clasă de mijloc, potrivit unui studiu realizat de Labour Institute, instituţie afiliată sindicatelor. Totodată, venitul mediu a revenit la nivelul de acum 10 ani.
Înainte de a-şi pierde locurile de muncă în 2010, Panagiotis şi soţia sa Eleni aveau un venit anual de peste 30.000 de euro, trăiau într-o casă cu grădină într-un cartier „muncitoresc” al Atenei, ieşeau des în oraş şi plecau în vacanţe. Acum, cei doi s-au despărţit din cauza necazurilor cu banii, iar Panagiotis doarme din nou în patul în care s-a născut, privind acelaşi petic de tavan pe care şi-l aminteşte din copilărie.
În această iarnă s-ar putea să nu aibă bani de păcură pentru încălzire, iar mama lui, Sofia, în vârstă de 81 de ani, s-a reapucat de croitorie cu o maşină de cusut din 1920, cu pedală, pentru a mai câştiga nişte bani.
După câteva zeci de ani de convergenţă cu statele mai bogate din UE, Grecia a intrat pe o traiectorie descendentă. Produsul Intern Brut per capita, care a atins în 2009 un maxim de 94% din media UE, a scăzut anul trecut la 82%, nivel obişnuit în prima parte a anilor ’90.
Clasa de mijloc rămâne fără venituri şi îşi consumă rapid economiile, fiind asaltată în acelaşi timp de către guvern cu taxe tot mai mari menite să ajute la respectarea ţintelor de deficit bugetar impuse de creditorii externi.
Pierderea locurilor de muncă, a surselor de venit şi a averii acumulate spulberă orice speranţă la regăsirea creşterii economice, iar unii experţi observă cum criza financiară creşte rata criminalităţii şi incidenţa sinuciderilor, scăzând în acelaşi timp numărul de cununii şi nou-născuţi.
Pătura cu ventiuri medii, odată o bază solidă pentru stabilitatea sistemului democratic, se radicalizează tot mai evident, trend subliniat de popularitatea partidelor aflate la marginea spectrului ideologic: formaţiunea de stânga Syriza ocupă primele locuri în sondajele de opinie privind încrederea, în timp ce partidul ultranaţionalist Zori de Aur se află pe locul al treilea.
Situaţia este cu atât mai alarmantă în cazul tinerilor, unde şomajul se apropie de 60%, iar viaţa în afara marelui oraş este greu de imaginat.
„Nu mă deranjează să fiu sărac. M-am ridicat din sărăcie. Dar nu mă pot împăca cu ideea că nu îmi pot ajuta copiii să se pregătească pentru ceva mai bun”, spune Panagiotis.
Cea mai mare grijă a familiei sale a devenit acum fiica Eleftheria, care încearcă să-şi termine facultatea la Salonic.
Eleftheria primeşte de la tată şi bunică 400 de euro pe lună, din care 300 de euro se duc pe chirie şi utilităţi, astfel că trebuie trăiască cu doar 3 euro pe zi.
Panagiotis mănâncă ouă de la găinile pe care le creşte şi legume din grădină, reuşind astfel să-şi reducă cheltuielile la 50 de euro pe lună.
După ce ani de zile a împărţit recolta de măsline cu un grup de imigranţi albanezi în schimbul muncii, Panagiotis se pregăteşte pentru sezonul de cules, sperând să câştige 4.000 de euro pe uleiul de măsline produs.
O variantă ar fi să-şi caute de muncă în Australia, unde locuieşte fratele său, însă nu pare să aibă un răspuns pentru problema banilor de drum.
Seara, Panagiotis se aşează la calculator – unul dintre puţinele lucruri pe care a reuşit să le păstreze de la oraş – şi pregăteşte un album foto digital pentru familie, de la stră-străbunic la nunta părinţilor săi.
„Mă tem că va fi singura moştenire pe care o voi putea lăsa copiilor”, oftează el.