Grecii vor să-şi dea Guvernul în judecată

În spatele cazului sunt o mamă şi o fiică, Olga şi Tanya Yeritsidou, dar ele sunt susţinute de un grup mai mare, care se întruneşte în fiecare săptămână la periferia Atenei. Cel mai tânăr membru al grupului are 19 ani, iar cel mai bătrân 50. Aceştia nu sunt disidenţi politici sau extremişti, ci greci din clasa de mijloc – profesori, avocaţi, psihoterapeuţi -, care au fost puternic afectaţi de tăierile bugetare.

Cele două femei i-au trimis scrisori în 2008 premierului din perioada respectivă, Costas Karamanlis, avertizându-l asupra consecinţelor măsurilor de austeritate. Când următorul Guvern a intrat în funcţiune în 2009, ele au trimis şi mai multe scrisori. După ce s-au adresat justiţiei greceşti, care nu le-a tratat cu seriozitate, ele au decis să se adreseze Curţii Penale Internaţionale de la Haga.

Întrebate dacă cred într-adevăr că politicile Guvernului constituie „genocid” şi „crime împotriva umanităţii”, ele au răspuns afirmativ. „Lăsându-ne fără venit, ei ne interzic să ne căsătorim şi să avem copii. Tinerii care nu se pot întreţine nu se pot căsători. Rata sinuciderilor a crescut vertiginos. Iar mulţi tineri sunt obligaţi să emigreze în alte ţări, doar bătrânii mai rămân aici. Dar şi ei mor pentru că nu au medicamente”, explică Olga.

„Şi putem demonstra că ei au ştiut amploarea, au ştiut gravitatea şi nu numai că au acceptat acest lucru, dar s-au opus în mod activ altor soluţii”, a adăugat Tanya, întrebată dacă sugerează că Guvernul grec a intenţionat să obţină aceste consecinţe.

Curtea Penală Internaţională a primit documentele şi le-a informat pe cele două femei că va analiza probele.

George Katrougalos, profesor de drept constituţional, susţine însă că există puţine şanse ca acest caz să obţină câştig de cauză. „Este absurd din punct de vedere legal. Nu există baze legale pe care să se bazeze un proces”, explică el. „Dar îl pot înţelege ca pe un răspuns uman la criză. Există un sentiment general în ţările care se confruntă cu criza financiară că cineva trebuie să plătească (…). Publicul caută pe cineva pe care să arunce vina”, adaugă el.