Guvernare pe datorie și tatuaje tradiționale

Pe acest fond, semnalez astăzi cateva aspecte referitoare la implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un plan ”de țară” care ar trebui să aducă României 28,5 miliarde de euro, din care 13,6 miliarde euro sub formă de granturi și 14,9 miliarde euro sub formă de împrumuturi. Deși ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene pare un optimist incurabil, spunând că o plată parțială de 1,3 miliarde euro din cele 2,7 miliarde solicitate inițial prin cererea de plată numărul 3 este dovada aprecierii Comisiei Europene a progresului substanţial realizat de autorităţile române în ultimele luni, trebuie să fim realiști și să vedem imaginea de ansamblu: România nu a mai primit niciun euro din PNRR încă din 2023! Pentru că anul trecut nu s-a mai preocupat nimeni de atragerea de fonduri europene, prioritatea fiind campania de promisiuni electorale deșarte. Cum poți fi optimist la aflarea unei asemenea vești?

Mă încăpățânez să fiu realist și să nu îmbrățișez necondiționat ”partea plină a paharului” văzută de Guvern, ci să observ cifrele oficiale: România a îndeplinit până acum doar 14% din jaloanele din PNRR și se află pe locul 23 din 27 de țări la acest capitol. În ceea ce privește gradul de încasare, țara noastră stă ceva mai bine, fiind pe locul 16, cu încasări de 9,4 miliarde de euro, reprezentând 33% din cei 28,5 miliarde.

Aparent, primele două cereri de plată au fost bine susținute prin îndeplinirea țintelor și jaloanelor asumate. Prima cerere de plată, în valoare de 2,6 miliarde euro, a fost autorizată de Comisia Europeană în octombrie 2022, după evaluarea pozitivă a celor 21 de ținte și jaloane. Cea de-a doua cerere de plată, care includea 49 de jaloane și două ținte, a fost, de asemenea, evaluată pozitiv, cu excepția a două jaloane care au fost considerate nesatisfăcător îndeplinite, fiind pierdute astfel 53 milioane de euro. Problemele mai mari au apărut la cererea de plată cu numărul 3, care era programată să fie plătită în 2024, însă aceasta a fost aprobată doar parțial de Comisie pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a 6 dintre cele 74 de jaloane aferente, cele mai importante fiind legate de numirile la companiile de stat și reducerea pragului la microîntreprinderi. Jalonul 215 (Intrarea în vigoare a cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale) este singurul care se află în stadiul ”blocat/în pericol”, Comisia considerând că anumite categorii de pensii speciale, cum sunt cele militare, sunt inechitabile în raport cu sistemul public general de pensii publice. Acest jalon fusese evaluat pozitiv de Comisie, însă ulterior, din rațiuni care nu pot fi altfel decât populiste și electorale, au fost făcute noi modificări asupra legii pensiilor, determinând astfel chiar suspendarea întregii cereri de plată.

România a picat testul și la îmbunătățirea guvernanței corporative a companiilor energetice de stat (sumă suspendată de aproximativ 300 milioane euro) și la operaționalizarea politicilor de guvernanță corporativă pentru întreprinderile de stat și desemnarea unei conducerii la Agenția Națională de Monitorizare și Evaluare a Întreprinderilor Publice – AMEPIP (sumă suspendată de aproximativ 400 milioane euro).

Saga AMEPIP pare să nu se mai termine. Agenția, înființată pentru a asigura o mai bună transparență și o administrare mai eficientă și responsabilă a companiilor de stat, pare că nu-și găsește încă locul în hățișul de organisme, agenții, oficii și administrații ale statului român. Structura acesteia este definită, procedurile sunt realizate, dar încă nu-și face treaba. Fără o conducere aleasă pe principii de meritocrație și competență, nici nu ar avea cum să-și îndeplinească rolul, iar momentul stabilirii unei organigrame clare și stabile se tot amână în speranța că la conducerea agenției va ajunge “cine trebuie”, din punct de vedere al politicii de partid, nu al competenței, expertizei și experienței. Oricât de optimiști am fi, cum putem spera că vor fi numiți administratori potriviți pentru cele 1319 întreprinderi publice dacă agenția care se ocupă de monitorizarea acestora nu are o conducere potrivită cu o strategie unitară pe termen lung?

PNRR mai prevede încă 3 cereri de plată, cu un total de 197 de ținte și jaloane de îndeplinit. Cererea de plată 4, în sumă de 2,4 miliarde de euro, trebuia depusă în septembrie 2024. Din cele 46 de ținte și jaloane, 15 sunt în continuare neîndeplinite, deși termenul inițial pentru finalizarea acestora era iunie 2023, fiind prelungit cu un an cu ocazia renegocierii. Printre condițiile neîndeplinite se află finalizarea legii salarizării unitare și a recalculării pensiilor. Cererea de plată 5, de 4,04 miliarde de euro, are termen de depunere martie 2025, ar noi de-abia discutăm despre jumătate din cererea numărul 3. Aici sunt 72 de ținte și jaloane, dintre care 61 sunt nerealizate. Cele mai multe aveau termene de finalizare în 2023, altele în martie și iunie 2025. Cererea de plată nr. 6, de 3,09 miliarde de euro, are termen de depunere septembrie 2025. Aceasta presupune 79 de ținte și jaloane, doar 3 dintre ele fiind în curs de realizare.

Analizând în mod realist, întârzierile sunt foarte mari. Nu este vorba despre pesimism sau negativitate, cifrele și faptele sunt destul de clare. Iar aceste amânări, întârzieri, suspendări și tăieri de fonduri pot avea efecte negative asupra economiei românești, mai ales în contextul actual. Cei care au contracte de finanțare în derulare se pot trezi cu facturi neachitate. Valoarea totală a contractelor semnate este de 42,57 miliarde de euro, finanțate atâr din fondurile PNRR, cât și din sumele adăugate din bugetul național. Niciuna dintre cele două surse nu este într-o situație grozavă. În plus, Bugetul de Stat pentru 2025 a fost construit pe baza unor intrări consistente de fonduri prin PNRR. Dacă acestea nu se vor concretiza, iar reducerea estimată a cheltuielilor bugetare nu se va realiza (foarte probabil, la cum arată execuția pentru primele două luni ale anului), deficitul nu va putea fi strunit în ținta de 7% și vor începe să se vadă niște tatuaje pe brațele guvernanților atunci când vor anunța taxe mai mari. Taxele mai mari înseamnă presiune suplimentară atât pe bugetele firmelor, cât și ale populației. TVA mai mare înseamnă creșterea prețurilor, adică o rată mai mare a inflației, ceea ce poate conduce din nou la creșterea dobânzilor, ca măsură de contracarare.  Să mai amintesc și faptul că suspendarea încasării unor sume considerabile în euro ar pune BNR într-o și mai mare dificultate în a ține cursul de schimb sub 5 lei pentru un euro?

Poate că analiza de mai sus pare pesimistă și cu o notă de negativism, însă cifrele nu mint. Semnalele realiste transmise prin diferite canale, inclusiv presa scrisă și audiovizuală, ar putea să pară în căutare de senzațional, dar reprezintă de fapt critici constructive făcute în speranța că vom avea mai multe motive de a fi optimiști și de a privi mai des partea plină a paharului.

Laurențiu Stan este consultant financiar. De la începutul acestui an, este certificat ca Exit Planning Advisor (CEPA) de către The Exit Planning Institute (SUA). Este cunoscut în domeniu ca evaluator autorizat de aproape 20 de ani. De 15 ani s-a specializat în evaluarea de afaceri şi active intangibile, cum ar fi licenţe, patente, software, drepturile de proprietate intelectuala, mărcile comerciale, iar în prezent dezvoltă în România conceptul de Value Growth Advisory, menit să ajute antreprenorii care doresc să crească valoarea propriei afaceri în vederea unei eventuale vânzări şi nu numai. Este certificat de organizaţii naţionale şi internaţionale importante din domeniul evaluărilor