‘În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) şi art.135 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) şi alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.21 lit.b) şi art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staţionate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 şi art.97 alin.(1) lit.d) şi alin.(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale’, se arată în decizia instanţei.
Decizia judecătorilor este obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă.
Avocatul Poporului a formulat la Curtea Supremă un recurs în interesul legii privind legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.
‘Vă solicităm să constataţi că problema de drept prezentată a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente’, se arată în recursul formulat de Avocatul Poporului.
Conform AP, examinarea jurisprudenţei la nivel naţional a relevat că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte legalitatea hotărârilor consiliilor locale având ca obiect reglementarea procedurii privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.
Astfel, potrivit unei orientări jurisprudenţiale majoritare, hotărârile consiliilor locale adoptate în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, constatarea şi aplicarea contravenţiilor sunt lovite de nulitate, întrucât stabilesc şi sancţionează contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere.
Opinia instanţelor judecătoreşti a fost în sensul că hotărârile consiliilor locale având ca obiect de reglementare procedura de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar au fost adoptate cu depăşirea competenţei ce revine consiliilor locale.
Într-o altă orientare de jurisprudenţă, instanţele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că posibilitatea reglementării procedurii ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar prin acte administrative cu caracter normativ emise de autorităţile publice locale rezultă din interpretarea unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 şi ţinând seama de faptul că regulamentul în cazul specific al ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar poate fi adoptat şi prin alte acte normative decât prin hotărâre de guvern.
‘Apreciem că hotărârile consiliilor locale adoptate în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar depăşesc competenţa ce revine consiliilor locale în această materie, fiind contrare prevederilor actelor normative cu forţă juridică superioară’, se susţine în recursul formulat de AP.
Potrivit sursei citate, Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii cu privire la procedura în care se execută măsura ridicării autovehiculelor staţionate neregulamentar. În aceste condiţii, la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, au fost adoptate o serie de acte cu caracter normativ prin care s-a reglementat în detaliu procedura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar.
‘Împrejurarea că prin Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, nu este reglementată această procedură de aplicare a măsurilor de ridicare, transport şi depozitare a vehiculelor staţionate neregulamentar nu poate fi interpretată extensiv drept o omisiune a legiuitorului ce ar putea fi îndreptată prin voinţă unilaterală a autorităţii deliberative locale şi în niciun caz nu poate justifica demersul autorităţii locale de a adopta reglementări într-un domeniu rezervat prin lege în competenţa legislativă a Guvernului’, mai apreciază sursa citată.