Potrivit IEA, emisiile de CO2 ale Chinei au înregistrat anul trecut o creştere de 3,8%, sau 300 milioane de tone, comparativ cu 2011. Cu toate acestea, creşterea înregistrată anul trecut este una dintre cele mai mici creşteri înregistrate în ultimul deceniu, pe măsură ce China continuă să investească în energii regenerabile. De asemenea, emisiile de CO2 ale Japoniei au crescut cu 70 milioane de tone, sau 5,8%, ca urmare a utilizării crescute de combustibili fosili după accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima.
În schimb, emisiile de dioxid de carbon ale SUA au scăzut cu 200 milioane de tone, sau 3,8%, ca urmare a tranziţiei de la cărbune la gaze naturale pentru producţia de energie electrică, în timp ce în Europa emisiile de CO2 au scăzut cu 50 de milioane de tone, sau 1,4%, ca urmare a încetinirii economice, dar şi a creşterii energiilor regenerabile.
‘Dacă continuăm pe traiectoria actuală, creşterea temperaturii nu va fi de două grade ci de 5,3 grade, ceea ce va avea consecinţe dezastruoase în termeni de evenimente climatice extreme, creşterea nivelului mărilor şi ar antrena costuri economice şi sociale enorme’, a avertizat directoare generală a IEA, Maria van der Hoeven.
Oamenii de ştiinţă susţin că creşterea temperaturii medii globale trebuie limitată la mai puţin de două grade Celsius pentru a evita evenimentele climatice extreme, însă acest lucru ar impune menţinerea emisiilor de CO2 la aproximativ 44 miliarde tone până în 2020.
Potrivit economistului şef al IEA, Fatih Birol, nicio ţară din Uniunea Europeană nu va putea produce cantităţi substanţiale de gaze de şist înainte de 2020, aşa cum a făcut SUA.
‘După 2020, dacă va avea loc o creştere a utilizării gazelor de şist în ţări din UE precum Marea Britanie, Polonia şi Germania, iar gazul de şist va înlocui cărbunele cum s-a întâmplat în SUA, va exista o reducere mai mare a emisiilor’, a spus Birol.
Raportul IEA precizează că ţările în curs de dezvoltare sunt responsabile în prezent pentru 60% din emisiile globale de CO2 faţă de 45% în 2000.
IEA a cerut guvernelor să adopte un plan în patru puncte care să asigure atingerea ţintelor de reducere a emisiilor de CO2 fără a afecta creşterea economică. Cele patru puncte sunt: îmbunătăţirea eficienţei energetice în clădiri, industrie şi transport, limitarea construirii şi utilizării centralelor energetice ineficiente, înjumătăţirea emisiilor de metan şi eliminarea treptată a subvenţiilor pentru combustibili fosili.