Ieftinirea gazului la Viena reorientează industria românească spre importuri

Mai mult decât atât, importurile ieftine de la Baumgarten, Viena, via Ungaria, pun presiune încă și mai mare pe prețuri. Cotațiile de piață la zi de la Baumgarten arată tranzacții efectuate la 14, și 15 euro/MWh, adică 65 până la 70 de lei/MWh, deci sub nivelul din România, incluzând și transportul. În aceste condiții, nu este de mirare că intră cantități mari de gaze în țară din import, cu atât mai mult cu cât contractele futures încheiate arată că, în următoarele două trimestre, prețul gazului la Baumgarten nu trece de 15,5 euro. Din datele Transgaz, între 40 și 50.000 de MWh intră zilnic în România din Ungaria, prin conducta Arad-Szeged, și nu de acum, ci de o lună. La aceste cantități se adaugă gazele venite direct din Rusia(si la Baumgarten ajung tot gaze rusești) – Isaccea – Negru Vodă, via Ucraina, încă 15-20.000 de MWh zilnici, ceea ce face ca importurile să fie, în această perioadă caldă, de 80.000 de MWh zilnic. De precizat, de la 1 aprilie, importurile din Rusia, prin Ucraina, au încetat, pentru că nu există consum intern suficient și pentru acestea. În schimb, din Ungaria, continuă în banda de 40 – 50.000 MWh, pentru că prețul este mai bun decât la intern. Pe lângă aceasta, intră și mici cantități, până în 2.000 de MWh, din Bulgaria, prin Ruse-Giurgiu.

Importurile reprezintă , astfel, circa 30% din producția locală, care este de circa 250.000 de MWh, un lucru inedit pentru această perioadă a anului, când importurile erau aproape inexistente. Pentru că producătorii locali, cu precădere Romgaz și Petrom, care acontează 90% din gazele extrase, nu prea au ce face acum cu gazele, se fac înmagazinări consistente. În depozitele Romgaz, unde au rămas suficient gaz după iarnă, se stochează acum peste 50.000 de MWh zilnic, probabil pentru că este preferabil pentru operatori să bage gazul la loc în pământ, dacă tot nu au unde să-l vândă acum, în așteptarea unei cereri și a unor prețuri mai bune în următorul sezon rece.

“Iarnă caldă, au rămas multe gaze în depozite peste tot în Europa, care au fost aruncate cum pe piață. Ieftinirile ar putea continua. Din import, e mai ieftin. Producătorii locali ar putea avea unele probleme să mai găsească clienți, având în vedere că au competiție importantă”, spune o sursă din piață.

Paradoxal, populația ar putea chiar să plătească gazele mai scumpe

Potrivit unei alte surse, MET, trader afiliat grupului maghiar MOL, este firma care aduce gaze de la Baumgarten, via Ungaria. Este o firmă care a devenit tot mai mare, după volumul afacerilor derulate, în topul de anul trecut al traderilor făcut de ANRE, ajungând pe locuri fruntașe în piața concurențială, după Petrom, Engie și cei doi intermediari agreați de Gazprom, Conef și WIEE. Având în vedere prețurile din Austria și mai ales contracterele futures pentru următoarele două trimestre, este probabil ca importurile din această direcție nu numai să continue, dar să și crească în dimensiuni. De precizat, de aceste importuri ieftine beneficiază acum sectorul industrial – fabricile care funcționează, pentru că populația se alimentează, potrivit ultimelor prevederi din OUG 114, exclusiv cu gaz de producție internă plafonat la 68 de lei/MWh. Inițial, OUG prevedea ca și unii consumatori industriali să beneficieze de gaz intern la preț plafonat, dar, în cele din urmă, după un scandal cum că acest lucru ar lăsa prea puține gaze pentru sectorul casnic, ar distorsiona piața și după declanșarea unui infrigement al UE, la recomandarea Ministerului Energiei, s-a renunțat la sectorul industrial. Miliarde de metri cubi rămân așadar la dispoziția Petrom și Romgaz, pentru a le vinde în concurențial , la ce preț doresc. Problema este că avem un consum destul de scăzut acum și există și concurență serioasă la Baumgarten, astfel încât cei doi producători români ar putea ajunge să vândă gaze la prețuri apropiate chiar de plafonul propus anterior – 68 de lei/MWh(la impunerea căruia s-au opus vehement) dacă nu vor să rămână cu gazele în pământ. Este o situație diametral opusă acum în piață față de ce a fost clamat în urmă cu nu mai mult de o săptămână. Industrialul mare(fabricile), potrivit datelor Transgaz, consumă din intern de trei ori mai puțin decât casnicul, 70-75.000 de MWh față de 240.000 de MWh. Fiind un consum extrem de redus, probabil că restul necesarului este asigurat din importul mai ieftin. Dacă trend-ul de ieftinire a importului se menține, și în lipsa unor factori majori disturbanți majori, așa se poate estima, atunci chiar și plafonarea pentru trei ani a prețului pentru casnici ar putea fi dezavantajoasă, având în vedere că gazul ce intră din import este mai ieftin decât cel pe care îl plătește obligatoriu populația

România a produs, anul trecut, circa 10,5 miliarde de metri cubi de gaze, în scădere cu aproape 5 procente față de 2017 și 2016. Petrom, cu precădere, dar și Romgaz închid sondele cel mai puțin profitabile. Încă 1  miliard de metri cubi a fost importat. Populația consumă anual circa 2,5 miliarde de metri cubi, termia asigurată cu gaze încă 1,5 miliarde, 2 miliarde sunt depozitate în subteran pentru sezonul rece, restul reprezintă consum al firmelor.