Ieri preşedinte, azi afacerist. Lista liderilor lumii care s-au apucat de făcut bani
Mare admirator al Germaniei, Sarkozy s-ar putea inspira din activitatea fostului cancelar federal Gerhard Schroeder. La puţin timp după înfrângerea în faţa Angelei Merkel din 2005, devine preşedintele Consiliului de Administraţie al Nord Stream AG, companie care s-o ocupat de construcţia gazoductului dintre Rusia şi Germania. În timpul mandatului, a fost un susţinător fervent al proiectului, alături de Vladimir Putin. Schroeder mai este pe statele de la plată ale băncii Rotschild şi ale companiei petroliere ruso-britanice TNK-BP.
Fostul premier al Marii Britanii, John Major, a aterizat direct la Carlyle, un cunoscut fond de investiţii american. Între 2001 şi 2004 a fost chiar preşedinte al filialei europene. De atunci, multă lume plăteşte pentru sfaturile fostului premier britanic: Major este consultant la Credit Suisse, este în fruntea consiliului consultativ al Băncii Kuweitului şi va fi nominalizat curând în aceeaşi poziţie la Aecom, o companie americană.
Şef al Guvernului spaniol între 1982 şi 1996, Felipe Gonzales a aşteptat 14 ani, după ce şi-a părăsit postul, pentru a intra în lumea afacerilor. La finalul lui 2010, a fost nominalizat în consiliul de Administraţie al furnizorului de energie Gas Natural Fenosa. Remuneraţia: 126.500 de euro pe an, brut. Insuficient, se pare: recent, Gonzales a intrat în lumea finanţiştilor, punând bazele unui fond speculativ, Tagua Capital, care vizează investiţii de 150 de milioane de euro în companii din Spania şi America de Sud.
John Major nu a fost singurul premier britanic care s-a dedicat afacerilor. Tony Blair, premier al Regatului Unit până în 2007 a ajuns, un an mai târziu, la banca de investiţii americană JP Morgan. Evident, la vârf. Salariul său anual: 5 milioane de dolari. Prin firma sa de consultanţă, Blair dă sfaturi guvernului kazah sau celui kuweitian, dar şi unui fond de investiţii din Abu Dhabi.
Tot din Spania. Fostul premier Jose Maria Aznar, s-a angajat în 2006, adică la doi ani de când a plecat de la conducerea guvernului, în consiliul de administraţie al News Corp., gigantul media al magnatului Rupert Murdoch. În doi ani, 2010 şi 2011, a primit 230.000 de dolari, în bani şi acţiuni. Şi el a ajuns în lumea finanţelor: între 2007 şi 2009, a fost consultant la Centaurus Capital, un fond de risc britanic.
Fostul preşedinte american Bill Clinton a devenit un profesionist al conferinţelor. După plecarea sa de la Casa Albă, în 2001, vorbeşte la summit-uri organizate în mai toate colţurile lumii. Şi facturează destul de scump presataţiile: până la jumătate de milion de dolari pentru fiecare discurs. Din vorbit, a strâns 75,6 milioane de dolari, între 2001 şi 2010. Din scris, a strâns alte 30 de milioane, din vânzarea a două cărţi, dintre care una a fost autobiografică.
Jean Luc Dehaene, fost premier al Belgiei între anii 1992-1999 este europarlamentar. Dar şi preşedintele consiliului de administraţie al băncii Dexia sau membru în consiliu la compania belgiană de biotehnologie Thermologic. Din cauza vârstei (71 de ani), a trebuit să plece din consiliul de administraţie al gigantului berii Anheuser-Busch InBev, al producătorului de biscuiţi Lotus Bakeries şi al companiei Umicore, un gigant al tehnologiei materialelor.
Fost sindicalist, Wim Kok a fost, timp de opt ani, până în 2002, premier al Olandei, funcţie care se pare că a deschis uşa la mari companii olandeze. După ce a părăsit politica, Wim Kok a fost membru în consiliul de supraveghere al celebrei bănci ING, al companiei aeriene KLM, şi al grupului petrolier Royal Dutch Shell. La 73 de ani, încă este abgajat la PostNL, cea mai mare companie de curierat din Olanda. Doar de aici a primit 65.000 de euro, în 2010.