Ieşirea Greciei din zona euro ar fi o deschidere a cutiei Pandorei

Instituţiile financiare şi-au majorat rezervele de capital, au revaluat în scădere obligaţiunile elene şi au folosit împrumuturi de la băncile centrale pentru refinanţarea diviziilor din sudul Europei, dar rămân vulnerabile la contagiunea care ar putea urma unui exit al Greciei, relatează Bloomberg.

Chiar şi după doi ani de pregătiri, băncile sunt încă expuse riscului retragerii depozitelor de către clienţi şi a cazurilor de default în alte state îndatorate.

„Un exit al Greciei ar fi o cutie a Pandorei. Este un dezastru care ar deschide calea altor dezastre. Credibilitatea euro ar fi slăbită şi s-ar stabili un precedent. De ce nu ar avea loc un exit şi în cazul Spaniei, Italiei şi chiar şi al Franţei?”, a declarat Jacques- Pascal Porta, administrator de active la firma Ofi Gestion Privee în Paris.

Probabilitatea ca Grecia să iasă din zona euro a crescut după ce partidele care se opun termenilor celui de-al doilea program de salvare convenit cu UE şi FMI au câştigat cele mai multe voturi în alegerile din 6 mai. Un nou scrutiv va avea loc pe 17 iunie, după ce politicienii nu au reuşit să formeze un guvern.

Pentru prima oară de la debutul crizei, în noiembrie 2009, liderii europeni şi bancherii vorbesc deschis despre o renunţare a Greciei la moneda unică.

Riscul imediat pentru băncile europene şi pentru zona euro ar fi retragerea depozitelor bancare din ţări îndatorate ca Portugalia, Irlanda, Spania şi Italia, în urma speculaţiilor că aceste state ar putea şi ele să renunţe la moneda unică.

La sfârşitul anului trecut, băncile din Germania, Franţa şi Marea Britanie aveau o expunere la datoriile acestor ţări de 1.190 miliarde de dolari (947,15 miliarde euro) potrivit datelor Băncii pentru Reglemente Internaţionale (BRI).

Dacă Grecia ar ieşi din uniunea monetară, noua sa monedă ar suferi probabil o devalorizare imediată de 75% faţă de euro, iar populaţia şi companiile vor intra în încetare de plată a creditelor în valută, consideră analişti ai UBS.

Dacă liderii europeni nu vor reuşi să convingă că plecarea Greciei este un caz excepţional şi izolat, deponenţii din alte ţări ar putea decide să retragă euro din bănci sau să îi transfere în state considerate mai sigure.

„Cel mai mare risc cu care se confruntă băncile în acest moment este posibilitatea retragerii depozitelor. Cu cât politicienii continuă să vorbească despre un exit al Greciei, cu atât este mai probabil ca populaţia din Spania, Irlanda şi Portugalia să retragă bani din băncile locale”, a arătat Andrew Stimpson, analist la compania Bruyette & Woods în Londra.

Este posibil ca fenomentul să se producă deja. Băncile din Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia şi Spania au înregistrat, de la sfârşitul lui 2010 şi până la 31 martie 2012, un declin de 80,6 miliarde de euro, respectiv de 3,2%, al depozitelor populaţiei şi companiilor, conform datelor Băncii Centale Europene (BCE).

Băncile din Germania şi Franţa au consemnat în aceeaşi perioadă o creştere a depozitelor de 217,4 miliarde de euro, respectiv de 6,3%.

Şeful băncii centrale elene, George Provopoulos, i-a spus preşedintelui Karolos Papoulias, săptămâna trecută, că deponenţii au retras din bănci până la 700 de milioane de euro, iar situaţia s-ar putea înrăutăţi. La 31 martie, depozitele bancare din Grecia se ridicau la 160 de miliarde de euro, în scădere cu 75 de miliarde de euro faţă de un vârf atins în 2009.

Fondul Elen de Stabilitate Financiară a anunţat marţi seara că va injecta în bănci 18 miliarde de euro, proveniţi de la Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară (EFSF), ceea ce ar putea contribui la oprirea pierderii depozitelor. Contractul urma să fie trimis miercuri băncilor şi EFSF pentru aprobarea finală.

Aceste fonduri vor permite celor mai mari patru bănci din Grecia, EFG Eurobank, National Bank of Greece, Alpha Bank şi Piraeus Bank, să reia finanţarea de la BCE, întreruptă din cauza scăderii drastice a capitalului.

Instituţiilede credit europene şi-au redus deţinerile de obligaţiuni suverane şi expunerile la Irlanda, Italia, Spania şi Portugalia.

Băncile din Germania, Franţa şi Marea Britanie au restrâns expunerea la Grecia cu mai mult de jumătate în decurs de doi ani, până la sfârşitul anului trecut, la nivelul de 68,2 miliarde de dolari, potrivit datelor BIS. Deţinerile de obligaţiuni emise de celelalte patru ţări cu datorii mari a scăzut cu 36% în aceeaşi perioadă.

Raportul Tier 1, între capital şi activele ponderate în funcţie de risc, al celor mai mari 10 bănci europene în funcţie de active a urcat la 10,7% până în septembrie 2011, conform regulilor Basel II, de la 9,3% la sfârşitul lui 2009.

Preşedintele Federaţiei Bancare Europene şi director general al Nordea Bank, cea mai mare bancă scandinavă, Christian Clausen, a declarat că ieşirea Greciei din zona euro este improbabilă şi nu va fi dezastruoasă pentru băncile din regiune, dacă se va produce.

„S-a ajuns la un nivel în Europa unde acest fapt se poate produce fără repercusiuni majore în restul regiunii. Fiecare bancă din Europa se va pregăti pentru această eventualitate, dar să te gândeşti la un impact asupra economiei europene şi a băncilor în general, aşa ceva nu se va întâmpla”, a spus Clausen într-un interviu la Copenhaga, acum două săptămâni.

Este totuşi posibil ca aceste eforturi să nu protejeze băncile de contagiune.

Cele mai mari opt bănci europene au rezerve de 1.100 de miliarde de euro pentru a se proteja de retragerea depozitelor şi probleme de finanţare, dar ar putea fi insuficiente dacă se va produce o pierdere de încredere în sistem, la nivelul regiunii, consideră analiştii Goldman Sachs.

Pierderile valutare şi din împrumuturi în eventualitatea unei ruperi a zonei euro ar putea atinge circa 1.000 de miliarde de euro în sistemele bancare din Germania, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Suedia, Elveţia, Olanda, Austria şi Belgia, potrivit unei note a analiştilor Societe Generale din Paris.

Analişti ai UBS consideră la rândul lor că există o probabilitate semnificativă ca o ieşire a Greciei să declanşeze o reacţie în lanţ de probleme ale băncilor şi o creştere a randamentelor obligaţiunilor suverane ale ţărilor vulnerabile, care vor duce în ultimă instanţă la destrămarea în totalitate a zonei euro.