Ignatul porcilor: Tradiţii şi obiceiuri la români

Sărbătoarea din 20 decembrie, închinată Sfântului Ignatie al Antiohiei, este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inătoarea. Se crede că în noaptea de Ignat, porcii visează că vor fi tăiaţi.

Femeile însărcinate, de teama de a nu naşte copii cu infirmităţi, respectau cu stricteţe interdicţia de a lucra. Persoanele care lucrau în această zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Inătoarea, o femeie bătrână, lacomă şi urâtă. Potrivit credinţei, ea le ispiteşte pe femei să lucreze, după care le opăreşte.

La tăierea porcului nu trebuie să stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt miloşi din fire, căci se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel ce taie porcul, nu trebuie să strângă din dinţi, ca să nu iasă carnea porcului tare şi să fiarbă cu greutate.

În credinţa populară, diferite organe sau părţi din carnea porcului tăiat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale oamenilor şi animalelor: untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor, o bucată din untura de porc negru era dusă la biserica de Bobotează, pentru a fi sfinţită. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri. Sângele porcului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai. Cu părul de porc se afumau copiii atunci când erau deochiaţi.

Gospodarii cred că pot cunoaşte dacă în viitor nevestele lor vor naşte fete ori băieţi, după cum se arată o bucată de carne aşezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, acesta era semn că stăpânul va avea noroc de mulţi bani.

Splina porcului este cea care descoperă durata iernii. Dacă splina este groasă în capăt, este semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subţire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelşugat.