Importurile de gaze au crescut cu 13%, în primele patru luni din 2024. Producţia s-a majorat cu 1,1%

Producţia internă de gaze naturale a totalizat, în perioada menţionată, 2,569 milioane tep, fiind cu 1,1% peste cea din ianuarie-aprilie 2023 (+28.600 tep).

Conform estimărilor Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, producţia de gaze naturale este estimată să urce cu un ritm mediu anual de 3,6%, în perioada 2023-2026.

În ultima Prognoză a echilibrului energetic, CNSP preconizează pentru anul 2024 o creştere a producţiei de gaze cu 2,3% (la 7,935 milioane tep), pentru 2025 cu 2,7% (la 8,15 milioane tep) şi pentru 2026 cu 3,8% (la 8,455 milioane tep).

În ceea ce priveşte importurile de gaze naturale, pentru acest an este prognozată o cantitate de 1,79 milioane tep (minus 2,8%), pentru 2025 de 1,755 milioane tep (minus 2,1%), iar pentru 2026 de 1,725 milioane tep (minus 1,8%).

Proiectul Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, lansat vineri în dezbatere de Ministerul Energiei, semnalează că, potrivit prognozelor, până în anul 2035 cu perspectiva anului 2050, producţia de gaze naturale din resursă terestră este de aşteptat să scadă, menţinerea unui grad redus de dependenţă faţă de importuri fiind condiţionată astfel de dezvoltarea rezervelor descoperite în Marea Neagră.

Documentul subliniază că pe termen scurt şi mediu, rezervele sigure de gaze naturale se pot majora prin implementarea de noi tehnologii care să conducă la creşterea gradului de recuperare în zăcăminte şi prin implementarea proiectelor pentru explorarea de adâncime şi a zonelor din platforma continentală a Mării Negre.

Primele gaze naturale provenite din proiecte offshore sunt planificate a deveni disponibile în piaţă începând cu anul 2027. Potrivit informaţiilor publicate de către operator, producţia de platou va fi atinsă în decurs de un an de la începerea producţiei şi va dura o perioadă totală de aproximativ zece ani, la aproximativ 140.000 de barili echivalent petrol pe zi. După această perioadă, activul va intra în declin natural pentru o perioadă de încă opt ani.

Strategia mai menţionează că înmagazinarea subterană a gazelor naturale are un rol major în asigurarea siguranţei în aprovizionarea cu gaze naturale, facilitând echilibrarea balanţei consum – producţie internă – import de gaze naturale, prin acoperirea vârfurilor de consum cauzate în principal de variaţiile de temperatură, precum şi menţinerea caracteristicilor de funcţionare optimă a sistemului naţional de transport gaze naturale în sezonul rece. Totodată, înmagazinarea subterană a gazelor naturale are rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze naturale din depozitele de înmagazinare, în cazuri de forţă majoră (calamităţi, cutremure şi alte evenimente neprevăzute).

Capacitatea utilă (activă) totală de înmagazinare a României este, în prezent, de circa 33,864 TWh/ciclu, exclusiv în zăcăminte depletate, sunt operate şase depozite de înmagazinare, din care cinci de către SNGN Romgaz SA Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale Depogaz Ploieşti SRL, având capacitatea utila de 30,709 TWh/ciclu, iar unul, cu o capacitate totala de 3,155 TWh/ciclu, este operat de Depomureş SA.

La nivel naţional, statistic în ultimii 5 ani, raportul dintre volumul de gaze înmagazinat şi consumul anual se situează în jurul valorii de 24,95%, la jumătatea clasamentului valorilor practicate în Europa. În perioada de iarnă, raportul între cantitatea de gaze provenite din înmagazinare şi consumul zilnic de gaze se situează, în medie, în jurul valorii de 46%.

Conform datelor din Strategie, aproximativ 44% din gospodăriile din România sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, o treime din locuinţele României fiind încălzite direct cu gaz natural. Nivelul de racordare este semnificativ mai mic comparativ cu alte ţări europene, în ciuda resurselor autohtone bogate de gaze naturale.

Accesul la gaze naturale este disproporţionat între mediul urban şi mediul rural. În 2020 s-au distribuit gaze naturale în 78% din oraşe şi în doar 25% din comune şi sate. De asemenea, există o discrepanţă între regiunile ţării, judeţele Cluj, Alba, Mureş, Sibiu, Braşov, Dâmboviţa, Prahova şi Ilfov fiind acoperite semnificativ, însă localităţile din nordul Moldovei, Buzău şi din proximitatea capitalei, deşi au o densitate ridicată a populaţiei şi reţele de gaze naturale în proximitate, sunt racordate în mică măsură.