Cu un mic impozit pe şi anume bacşiş. Supăraţi nevoie mare că nu pot controla veniturile din şpagă ale angajaţilor de pe Litoral pe care-i plătesc cu 600 de lei pe lună în plin sezon, patronaşii l-au înconjurat pe tânărul ministru şi i-au arătat la televizor că ANAF le închide cârciumile pentru că îi găsesc pe angajaţi cu bani în buzunar, netrecuţi prin casă. Nu mă îndoiesc că l-au lins cum n-a văzut în viaţa lui.
Impresionat de importanţa care i se acordă, cel mai mare ministru în stat a batut palma. A ajutat mediul de afaceri. E ministru şi-l mai iubeşte şi toată lumea. Ce aer tare e aici la Finanţe…
Toată reveria a durat nici o lună. Problemele foarte multe şi destul de mari i-au răpit ministrului Orlando plăcerea funcţiei şi l-au lăsat doar cu amărăciune. Deja nu e uşor la Finanţe.
Prima dintre problemele astea, nerezolvată de Orlando, a venit la el să se rezolve singură. O nouă gaşcă de patronaşi, din care au făcut parte şi indivizi din prima gaşcă, au venit cu pumnul pe masă că nu se mai poate cu impozitarea bacşişului. Ca prea e scandal. Că prea nu se poate aplica ce-au zis tot ei. Orlando a scultat şi de gaşca asta. A batut palma. A ajutat mediul de afaceri.
Dar i-a disparut semeţia de ministru de Finanţe. Nu-l mai iubeşte toată lumea. Ba, în lumina acestor acţiuni, mulţi se întreabă dacă e în stare să stea pe scaunul din Apolodor fără să se taie în el, precum Regele Nebun, Aerys al doilea Targaryen, în Tronul de Fier.
Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, ar avea şanse să performeze doar dacă l-ar închide pe Orlando, cu discotecile şi vizitele lui oficiale, într-un dulap şi ar arunca o vreme cheia.