Impozitul forfetar: Un restaurant mediu din Capitală va plăti 4.000 euro pe an. O şaormerie 3.000 euro

Formula de determinare a impozitului forfetar propusă de Guvern ia în calcul rangul localităţii, dar şi al zonei din municipii şi marii poli regionali (Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi Ploieşti Timişoara), suprafaţa localului şi un coeficient de sezonalitate, care este clasificat în mod asemănător cu cel al rangului localităţii.

Cel mai mare impozit forfetar va fi achitat de restaurantele de peste 300 de metri pătraţi din Zona A a Capitalei, care vor plăti 22.680 de lei/an (echivalentul a circa 5.200 de euro). Pentru restaurantele de peste 300 de metri pătraţi este aplicat un singur coeficient de suprafaţă.

Un vânzător de shaorma din Bucureşti, care are un spaţiu de 50-70 de metri pătraţi, va datora anual un impozit cuprins între 12.474 lei şi 13.104 lei, în funcţie de zona în care este amplasat. Cea mai mare parte suprafeţei Capitalei este încadrată în zona A şi zona B din punct de vedere fiscal.

Impozitul forfetar anual/unitate este determinat după formula k * (x + y*q) *z, unde k este valoarea impozitului standard de 1.400 de lei, x – variabilă în funcţie de rangul localităţii, y – variabilă în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei, z – coeficient de sezonalitate, iar q – 0,8 (unic) reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate de desfăşurare a activităţilor.

La un restaurant de 100 de metri pătraţi diferenţele sunt semnificative în funcţie de localitate şi zona de amplasare.

Un local de 100 de metri dintr-o comună va plăti 1.785 lei/an, în timp ce un restaurant cu aceleaşi dimensiuni amplasat în Bechet, oraş cu 3.657 de locuitori, din judeţul Dolj, va achita de trei ori mai mult, respectiv 5.600 de lei/an.

Diferenţele sunt semnificative şi între oraşe şi oraşele municipii. Un restaurant de 100 de metri pătraţi din centrul unui oraş municipiu va achita anual 10.640 lei, aproape dublu faţă de suma datorată de către proprietarul unui restaurant dintr-un oraş care nu are rang de municipiu. În cazul unui restaurant de 150 de metri pătraţi amplasat într-un municipiu, impozitul anual se va ridica la 14.000 de lei.

Proiectul nu face diferenţieri între restaurante şi celelalte unităţi de alimentaţie publică sau catering, cum ar fast-food-urile, care vor plăti un impozit similar, în funcţie de suprafaţa spaţiului util.

Astfel, un vânzător de shaorma din Bucureşti, care are un spaţiu de 50-70 de metri pătraţi, va datora anual un impozit cuprins între 12.474 lei şi 13.104 lei, în funcţie de zona în care este amplasat. Cea mai mare parte suprafeţei Capitalei este încadrată în zona A şi zona B din punct de vedere fiscal.

Staţiunile montane, de pe litoral sau cele balneoclimaterice au un statut special, cu o variabilă în funcţie de rangul localităţi egală cu cea a oraşelor fără rang de municipiu (2) şi un coeficient de sezonalitate mai mic decât al oraşelor, de 0,35.

În acest caz, proprietarul unui restaurant din Predeal, Sinaia, Eforie sau Mamaia va plăti un impozit forfetar mai mic decât cel din Bechet, oraşul cu 3.600 de locuitori din judeţul Dolj.

Potrivit proiectului de lege, care va fi trimis în Parlament săptămâna viitoare, variabila în funcţie de rangul localităţii (variabila x) are următoarele valori: Bucureşti Zona A= 16, Zona B = 15,
Zona C = 14, Zona D = 12,5. Variabila în funcţie de rang în cei 7 poli ( Braşov, Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Timişoara) este Zona A = 14, Zona B = 13, Zona C = 12, Zona D = 11.

Pentru municipii, Guverrnul propune o variabilă Zona A = 11, Zona B = 10, Zona C = 8, Zona D = 4. În cazul oraşelor fără rang de municipiu se aplică un singur coeficient de rang, de valoare 2, similar celui din cazul staţiunilor. Pentru comune a fost stabilit un coeficient de 0,5.

Variabila y din formula de calcul, în funcţie de suprafaţă, va avea următoarele valori: 0 – 30mp = 2; 31mp – 50mp = 4; 51mp – 70mp = 6; 71mp – 90mp = 8; 91 mp – 120 mp = 10;
121mp – 160mp = 14; 161mp – 200mp = 16; 201mp – 240mp = 18; 241mp – 300mp = 20; peste 300mp = 25.

Coeficientul de sezonalitate va fi de 0,45 pentru Bucureşti şi cei 7 poli, de 0,4 pentru municipii şi oraşe, 0,35 pentru staţiuni şi 0,15 pentru comune.

Impozitul forfetar, prin care se înlocuieşte cota de 16% pe profit sau de 3% pe cifra de afaceri cu o sumă fixă, se va aplica de la 1 ianuarie 2014, potrivit unui proiect de lege discutat în primă lectură miercuri în Guvern şi care va fi trimis Parlamentului spre adoptare în regim de urgenţă.

Surse guvernamentale au declarat agenţiei MEDIAFAX că proiectul de lege nu a putut fi adoptat, miercuri, deoarece nu primise toate avizele necesare, şi va fi aprobat de Guvern săptămâna viitoare, pentru a fi apoi dezbătut în regim de urgenţă în legislativ.