Când s-a introdus cota unică în România, principalul argument a fost “slaba capacitate instituţională de a administra un impozit pe venitul global”. Aveam cote progresive pe venit. Se globaliza…vremuri complicate şi de tristă amintire. Chestia cu impozitul pe familie ar fi de 1.000 de ori mai grea decât ce se întâmpla prost şi atunci.
Uitaţi-vă pe cifre şi constataţi cum ANAF nu reuşeşte azi să încaseze cota unică sau TVA. Care sunt extrem de clare. Aproape că nu îndrăznesc să îmi imaginez ce o să facă în momentul în care va trebui să calculeze deduceri americane. Statul probabil că are în plan cu impozitul pe familie să-i prindă pe cetăţeni când vor veni avizi de deduceri la ghişeele Fiscului şi nu îşi vor putea justifica cheltuielile. Adică, pe scurt, crede că suntem toţi nişte hoţi nerecunoscători şi s-a gandit el că aşa ne-ar prinde. Nu e de mirare, şi conducerea ţării gândeşte în interiorul unei bule. O bulă în care toată lumea se „descurcă”. E o prostie cât casa de pensii. Oamenii îşi plătesc impozitele şi taxele. Atât cât pot. Merită să dai foc ţării?
Domnule Viorel Ştefan, vă dau o poză mai jos.
Aflăm cu uimire de la IRS că acestea sunt deducerile valabile în 2016 pentru cetăţenii americani. Înţeleg că ăsta ar fi modelul pe care îl promovaţi. Cum facem asta? Angajăm toată ţara la ANAF?
Nici o problemă. Dar cu ce bani, domnule Ştefan, când şeful ANAF a spus că „echipa de la ANAF este subdimensionată, așa că Ministerul de Finanțe nu are de unde sa ia pentru a face rost de cei 35.000 consultanți fiscali” chiar când vă scriam acest rând.
Şi venim la acordul fin. Cum poate administra ANAF un sistem de impozitare pe care SUA l-au dezvoltat în 500 de ani.
Vă fac o dezvăluire. Pentru prima dată în 15 ani de presă, din care 14 m-am ocupat de Ministerul Finanţelor, unde dumneavoastră abia acum aţi venit, nu mi s-a întâmplat să nu mi se răspundă la o solicitare privind date publice.
Povestea: Eram convins că ANAF sub-performează. Am cerut instituţiei pe care o păstoriţi sumele declarate la plata TVA în ianuarie 2015, ianuarie 2016, şi ianuarie 2017. Sunt absolut convins că sunt mai mari acum decât în anii precedenţi. Şi nu cu puţin. Apoi, vroiam să fac legătura cu încasările slabe la TVA, cu minus în faţă, şi să demonstrez astfel că nu economia României are o problemă, ci administrarea fiscală.
Având aceste detalii în vedere, cu alte cuvinte, nu suntem în stare să conducem Dacia, dar ne pregătim de aselenizare.
E rău când pe stat îl apucă creaţia în domeniul fiscal, chestiune para-verificată. Îi înţeleg uneori resorturile. Dar există marele risc să rămâneţi în istorie ca guvernarea care ne-a împins în braţele creditorilor internaţionali. Care a dat cu default. Care a făcut din România Grecia (despre datoria publică o să scriem cu altă ocazie, chiar dacă se leagă).
Dacă nimic nu v-a convins că e o greşeală, vă mai dau un hint: orice alt partid va participa la viitoarele alegeri cu cota unică pe afiş va câştiga.
Orice politician cu discernământ ştie că în România te poţi lega de orice, mai puţin de cota unică. E mai populară decât Biserica Ortodoxă.
Este “ce-i al Cezarului”. E fair.