Impresionanta poveste a inginerului român care gândeşte reactoare pentru rachetele spaţiale americane

Din Bucureştiul mineriadelor în California şi mai apoi în spaţiu

Evenimentele din 13-15 Iunie 1990 rămân în istorie ca momentul de coşmar în care comunismul declarat decapitat în Decembrie 1989 şi-a arătat abilitatea de a fi supravieţuit, sfidând dorinţa de libertate şi civilizaţie a societăţii româneşti printr-o clasică manevră de intimidare şi eliminare violentă a opozanţilor.
Momentul mineriadei din 1990 a constituit un prag psihologic pentru specialiştii români care au hotărât atunci să părăsească România, generând un prim val de brain-drain care afectează şi acum România.

Unul din aceşti specialişti este Bogdan Marcu, inginer specializat în motoare de aviaţie. Absolvent al IPB, Facultatea de Aeronave din cadrul Politehnicii Bucureşti, Bogdan Marcu plănuia încă dinainte de 1989 să părăsească ţara, în mod clandestin, dezamăgit de limitările şi absurdităţile regimului Ceauşescu. Surprins de Revoluţie încă în Bucureşti, Marcu a decis să-şi urmeze pasiunea pentru ingineria aerospaţială prin înscrierea la un doctorat în Statele Unite ale Americii.

„Ca inginer era super frunstrat. Aveai sentimentul că eşti închis într-o cutie.”

În 1990, informaţiile despre sistemul universitar american erau practic inexistente, dar cu ajutorul unui prieten străin din vremea studenţiei aflat atunci la studii în SUA, Bogdan îşi lua examenele GRE în aprilie 1990, la Budapesta, aceasta fiind o atestare care nu putea fi dată în România.

Întors la Bucuresti, Bogdan şi-a pregătit dosarul de înscriere la singura universtate americană despre care avea informaţii: University of Southern California din Los Angeles. El a înţeles că şansele de a concura la o bursă de doctorat sunt minime, de la asemenea distanţă, cu o serioasă concurenţă a studenţilor americani şi internaţionali deja aflati în SUA.
Momentul de coşmar al Mineriadei a fost pentru Bogdan un moment de revelaţie şi de şansă. Atunci a realizat într-adevăr că trebuie să părăsească România, iar şansa a adăugat elementul necesar împliniri acestei dorinţe – şansa de a salva viaţa unui om, care-i va deveni apoi ajutor şi prieten în viaţa americană de mai tarziu.

A salvat un turist la mineriadă

Harold Graifer era un pasionat al călătoriilor. Un om de o profundă cultură şi cu o înţelegere specială a societăţii şi a istoriei. Era fascinat de eliberearea în stil de domino a ţărilor Est Europene de sub comunism. De aceea, în mai 1990 a pornit într-o călătorie pe cont propriu prin care îşi dorea documentarea şi înţelegerea acelui curs istoric.
Călătoria a început în Berlinul de Est, unde Zidul Berlinului încă atrăgea mulţimi de oameni dornici să constate că în sfârşit coşmarul s-a terminat. Apoi a urmat Belgrad, într-o Iugoslavie încă paşnică, înainte de momentul primei dezmembrări, apoi Sofia, şi în fine, Bucureşti. Filmând intens şi comentând ceea ce filma observă o Europă de Est în convulsie. Obinşnuit cu acea atmosferă, Harold nu a realizat pericolul mortal în care intrase, filmând pe străzile Bucureştiului în plină Mineriadă.

Acestea sunt circumstanţele în care Bogdan Marcu îl întâlneşte pe Harold Graifer – pe Calea Victoriei, nu departe de sediul Poliţiei Capitalei, Harold este brusc înconjurat de mineri furioşi, instruiţi să vâneze pe oricine poartă o camera de filmat, sau un aparat de fotografiat.

Bogdan, aflat în apropiere, intră fără ezitare între mineri, înfruntându-le ameninţările, reuşeşte să-l scoată pe Harold din împresurare, arătându-le minerilor paşaportul americanului. Episodul este relatat pe larg în podcast-ul realizat de studiourile media ale Universităţii Southern California. „A fost pentru prima dată când am văzut un paşaport american. Am recunoscut vulturul.”

Fast forward

În noiembrie 1990, Bogdan trimite dosarul pentru bursă către universitatea americană. Cu ajutorul lui Harold, întors în Los Angeles, procesul de selecţie a fost încununat cu succes şi visul lui Bogdan a devenit realitate. A obţinut doctoratul în inginerie aerospaţială la University of Southern California în 1996. A urmat o cariera în industria rachetelor, lucrând pentru Pratt and Whitey Rocketdyne, unde a lucrat pe motoarele Space Shuttle, introducând un nou design al turbinei de măsurare a curgerii de hidrogen lichid, apoi, din 2010, la Space X, unde a proiectat turbinele motoarelor Merlin 1D, pentru racheta Falcon 9.1.1 utilizată în prezent la lansări de sateliţi comerciali şi a capsulelor Dragon pentru aprovizionarea Staţiei Spaţiale Internaţionale.

În prezent, Bogdan Marcu lucrează din nou pentru Rocketdyne, devenită parte a consorţiului AeroJet, cu funcţia de Lead Turbine Aerodynamics la dezvoltarea motoarelor AR-1, un proiect cu valenţe politice, acest motor urmând să elimine importurile americane de motoare ruseşti RD-180.

Bogdan Marcu a acordat un interviu revistei Universităţii Southern California în care poveştete trăirile sale din timpul perioadei comuniste, planurile prin care spera să plece din România înainte de 1989 şi cum decurge acum cariera sa de inginer spaţial la una dintre cele mai mari companii de profil din lume. Inspirat de evenimentele din perioada 1989-1990 şi cu experienţa sa în domeniul rachetelor, Bogdan a scris şi publicat în SUA un roman care acum este în curs de traducere în limba română.