În Italia, bogaţii devin tot mai bogaţi şi săracii tot mai numeroşi

În ajunul alegerilor legislative, această repartiţie inegală a bogăţiilor unei ţări industriale şi exportatoare – cea de-a noua putere economică a planetei – este una dintre temele care alimentează campania şi declaraţiile în favoarea celor mai săraci.

Ele merg de la introducerea unui ‘venit universal’, propus de Mişcarea 5 Stele (M5S, populistă), la ‘venitul de incluziune’, propus de Partidul Democrat (PD, centru-stânga, la putere), inclusiv ‘venitul demnităţii’, promis de coaliţia dreapta/extrema dreaptă, condusă de Silvio Berlusconi.

‘Una dintre specificităţile ţării este că un mic număr de italieni câştigă mulţi bani, în timp ce mulţi nu obţin decât o slabă remunerare a muncii lor’, a declarat pentru AFP Pier Giorgio Ardeni, profesor de economie politică de la Universitatea din Bologna.

În materie de inegalităţi, Italia, marcată deja de opoziţia dintre un Nord atrăgător şi un Sud copleşit de dificultăţi, se află în clasamente puţin flatante, cum este cel al Eurostat pentru perioada 2008-2013, care plasează ţara pe locul al 24-lea, din cei 28 de membri ai Uniunii Europene, cu mult departe de prestigioasa sa poziţie – a patra – de putere economică continentală.

În decembrie 2017, acelaşi organism clasa Peninsula pe primul loc european la numărul de săraci, adică 10,4 milioane de persoane, care se confruntă cu dificultăţi, precum cea de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute, de cazare sau de îngrijiri medicale.

‘În Italia, situaţia acum este că cel mai în vârstă îl susţine pe cel mai tânăr, bunicul care îşi ajută nepotul’, a explicat pentru AFP Massimiliano Signifredi, din cadrul comunităţii catolice Sant’Egidio, care constată că an de an creşte numărul celor nevoiaşi care vin la acţiuni ale asociaţiei denumite ‘supa populară’.

Mult timp, italienii au putut să se ferească de sărăcie, cel puţin în parte, datorită bogăţiei lor patrimoniale, rezultatul unei înclinaţii de ‘a investi în piatră’: în prezent, încă 77 % din familii sunt proprietarele locuinţelor lor.

‘În Italia, acest patrimoniu beneficiază de o fiscalitate avantajoasă în materie de succesiune. Unele familii şi-au văzut averea imobiliară crescând din generaţie în generaţie’, a declarat pentru AFP Marco Montemauri, agent imobiliar într-un cartier popular din centrul Romei. ‘Şi chiar dacă a trecut criza pe acolo, cred că există persoane ale căror chirii percepute în fiecare an ating 650.000 de euro’, povesteşte el, reamintind totodată că trebuie deduse taxele şi costurile lucrărilor de întreţinere.

Mai multe anchete întreprinse recent arată că în Italia în ultimele decenii veniturile obţinute din bunuri imobiliare sau mobiliare au crescut mai mult decât cele obţinute din muncă, ea nefiind însă singura ţară în această situaţie.

Un studiu realizat în Toscana de Banca Italiei a demonstrat chiar că patru din cinci familii florentine care aveau cele mai mari venituri în 2014 făceau parte din cei 3 % cei mai bogaţi în anul 1427 ! O abundenţă ‘dinastică’ face ca urmaşii unei treimi din cei mai bogaţi florentini de acum şase secole să aibă şanse statistic să fie şi mai bogaţi în prezent.

‘Cum există o concentrare a patrimoniului şi acest patrimoniu se transmite ereditar, este logic că cel care are va avea tendinţa să aibă şi mai mult’, a explicat economistul Pier Giorgio Ardeni.

Este o spirală a inegalităţii, ce ar putea fi oprită, ‘cu condiţia de a pune în funcţiune ascensorul social, care rămâne însă blocat într-un mod disperat în Italia’, a mai spus economistul.

Aceasta este o dificultate care se traduce printr-o rată a celor cu diplomă dintre cele mai scăzute în Europa: în Italia, doar 18 % dintre studenţi părăsesc universitatea cu o diplomă de licenţă în buzunar, faţă de media de 37 % în OECD.

În pofida tuturor promisiunilor din campanie de reducere a şomajului în rândul tinerilor, jumătate dintre tinerii între 18 şi 25 de ani – grupa de vârstă care nu-i poate alege pe senatori – nu vor merge să voteze duminică la alegerile legislative.

Chiar dacă unii dintre ei se regăsesc în discursul antisistem al Mişcării 5 Stele, chiar şi în cel al Ligii Nordului (extrema-dreaptă), mulţi se pregătesc de vot făcându-şi valiza.

Italia se străduieşte încă să-şi revină din criza economică din 2008, cu un PIB încă mai mic cu aproape 6 % decât nivelul său de atunci. Tinerii sunt printre primii care plătesc preţul: rata şomajului pentru cei cu vârste între 25 şi 34 de ani depăşeşte încă 17 %.

Potrivit ultimelor cifre al fundaţiei Migrantes, în 2016 peste 50.000 de italieni între 18 şi 34 de ani au plecat pentru un viitor mai bun în străinătate.

În ultimele zile, 22.000 de candidaţi au concurat pentru 365 de posturi din cadrul administraţiei pensiilor. În ianuarie, 5.000 de persoane candidau pentru un post de infirmier la Parma.

‘Piaţa muncii de la noi se caracterizează printr-o ofertă de muncă restrânsă, o asimetrie între diplomele studenţilor şi necesarul pieţei, precum şi prin atitudinea întreprinderilor faţă de noii angajaţi’, a explicat Ivano Dionigi, preşedintele asociaţiei Almalaurea, care îi ajută pe absolvenţii cu diplomă să-şi găsească de lucru.

Lipsa de perspective pentru tinerii adulţi se răsfrânge şi asupra demografiei: cu o medie de 1,34 de copii de femeie, Italia are cea mai scăzută rată a natalităţii din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat.