Începutul sfârşitului globalizării

De la începutul crizei financiare, sistemul federal american de bănci centrale Federal Reserve (Fed) aruncă mereu bani noi în piețe, în speranța stimulării economiei. Șeful Fed Ben Bernanke a dat de înțeles că ar putea renunța în curând la politica banilor ieftini, ceea ce a creat panică în piețele financiare. Bernanke a revenit la mijlocul lunii trecute asupra poziției sale și a amânat schimbarea de curs, relateaza Deutsche Welle. 

„Fed a rămas singurul adult într-o cameră plină de copii”, crede Barry Eichengreen, profesor de economie la University of California în Berkeley. „Și dacă toți copiii cer în cor mai multe dulciuri, pentru că pe moment zahărul este singurul lor aliment, atunci Fed nu le va putea spune copiilor că bomboanele s-au terminat.”

Fără bomboane pentru copii

Politica monetară neclară are urmări neplăcute pentru țările emergente și cele în curs de dezvoltare. „În urmă cu câțiva ani a trebuit să luăm măsuri dure pentru a nu fi inundați de masele de bani care amenințau să ajungă în Turcia”, spune ministrul turc de finanțe Mehmet Simsek. „Astăzi, dimpotrivă, suntem în pericol să nu mai dispunem de capital suficient.” Motivul: investitorii se tem de sfârșitul banilor ieftini și au început să-și retragă fondurile din Turcia, Brazilia și alte țări emergente.

„Țările emergente și în curs de dezvoltare au dreptate când cer socoteală Fed și când le amintesc americanilor că trebuie să țină cont și de interesele celorlalți”, spune Yu Yongding, economist la Academia Chineză de Științe Sociale și fost consilier al băncii de stat de la Beijing.

Revolta finanțatorilor

Din partea responsabililor americani însă, nu pare că plângerile sunt ascultate. Țările emergente au însă la îndemână un mijloc puternic de presiune. „Noi suntem cei care împrumutăm azi bani statelor industrializate”, avertizează Andrew Sheng de la Fung Global, un institut de cercetare economică din Hong Kong. „Trebuie să decidem ce vom face în continuare.”

Adică? Bani mai puțini pentru datoriile de stat ale occidentului sau controlul fluxurilor de capital? „Acesta ar fi începutul sfârșitului globalizării”, susține Sheng. „Căci dacă globalizarea înseamnă că doar câțiva se bucură de câștiguri globale în timp ce restul suferă pe plan local, atunci aceștia din urmă se vor opune.”

Următoarea bulă

Sheng acuză Fed că nu își clarifică intențiile de politică monetară, importante atât pentru piețele financiare cât și pentru alte state. Și William Rhodes, până în 2010 vicepreședinte al Citigroup și azi consilier al băncii atrage atenția cu privire la pericolele generate de o eventuală schimbare de direcție a Fed. „Dacă politica banilor ieftini nu este finalizată corespunzător, atunci ne vom confrunta cu o situație mai grea decât criza actuală.”
Și prăbușirea acțiunilor companiilor de Internet de la începutul anilor 2000 a fost combătută tot cu bani ieftini, amintește Rhodes. Rezultatul – o nouă bulă, de data aceasta în sectorul imobiliar, care a generat o criză financiară mondială.

Jucând cărți pe Titanic

În orice caz, următoarea perioadă nu va aduce o clarificare a politicii monetare a Fed, ba dimpotrivă. Dacă Congresul de la Washington nu va ajunge curând la un acord, SUA intră din 17 octombrie în incapacitate de plată. În acea zi, țara ar atinge pragul maxim de îndatorare. Pentru ca acesta să fie majorat, e nevoie de votul republicanilor, cei care au provocat deja așa-numitul „government shutdown”, închiderea serviciilor guvernamentale, din cauza lipsei finanțării.

„Pe 17 octombrie lumea s-ar putea părbuși iar noi stăm aici și jucăm cărți pe Titanic”, a declarat Jacob Frenkel, președinte al JPMorgan Europa și fost guvernator general al Israelului. „Va fi nevoit atunci Macho-Superman Bernanke să vină din nou să dea asigurări că nu va permite un astfel de deznodământ?”

Dacă Fed va continua să injecteze bani în piețe, pentru a evita criza, avem atunci o rețetă pentru următoarea mare bulă, consideră Frenkel. Mai mult, cuvântul criză nici nu s-ar mai potrivi pentru a descrie actuala stare de lucruri. „Când ceva se tot întâmplă nu mai este criză, ci normalitate.”