Incertitudine pentru cea mai mare rafinărie din România: memorandumul Rompetrol expiră, din cauza unei datorii care de fapt nu mai există

„Guvernul României a comunicat KazMunaiGaz că pentru a putea discuta o nouă prelungire a prevederilor Memorandumului încheiat în urmă 4 ani, trebuie să fie îndeplinite două condiții: achitarea datoriei istorice a companiei față de statul român și soluționarea cauzei de către justiție.Premierul Mihai Tudose a subliniat că cele două condiții trebuie întrunite cumulativ, altfel statul român nu va mai putea lua în calcul înțelegerea din 2013”, a comunicat Guvernul, pe 10 noiembrie.

În urmă cu 4 ani ( 15 februarie 2013), a fost încheiat un Memorandum de Înțelegere între statul român, și fostul The Rompetrol Group N.V. (în prezent KMG International N.V.), care prevedea în principal:

– înfiinţarea, organizarea şi functionare a unui fond de investiţii kazah-român în sectorul energetic
– lansarea la privatizare de către statul român a pachetului de actiuni de 26% din capitalul social al Rompetrol Rafinare S.A. Constanţa”.

O privire în trecut arată că, de fapt, această datorie nu mai există.

Momentul 2003

În octombrie 2003, Guvernul Adrian Năstase a emis o ordonanţă privind transformarea în obligaţiuni a restanţelor bugetare ale Rompetrol Rafinare Constanţa (rafinăria Petromidia), existente la 30 septembrie 2003, în valoare de 570 de milioane de euro. Atunci, grupul Rompetrol era deţinut de Dinu Patriciu, care a cumpărat Petromidia în anul 1999. Rafinăria era atunci închisă, după o privatizare eşuată cu firma turcă Akmaya.

Potrivit Ordonanţei de atunci (OUG 118/2003), datoriile bugetare ale rafinăriei Petromidia se convertesc în obligaţiuni denominate în euro, pe o perioadă de până la 20 de ani, purtătoare de dobândă. Dacă la scadenţă obligaţiunile nu erau răscumpărate în totalitate, ele puteau fi convertite în acţiuni, la cererea emitentului, iar acţionarul majoritar al rafinăriei avea drept de preemţiune la cumpărarea acţiunilor. Ordonanţa a fost semnată de premierul Adrian Năstase şi de miniştrii Economiei şi Finanţelor din guvernul său, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu. Au fost convertite în obligaţiuni datorii bugetare de 570 de milioane de euro.

Ordonanţa, care era de fapt un ajutor pentru rafinărie, fără de care cel mai probabil s-ar fi închis, a intrat apoi în dezbaterea Parlamentului. În 2005, a fost aprobată de Parlament prin Legea 89/2005, care aproba Ordonanţa de Urgenţă 118/2003. Principalele modificări aduse ordonanţei iniţiale de parlamentari sunt două.

Prima: termenul de 20 de ani după care se pot răscumpăra obligaţiunile se reduce la şapte.

A doua modificare a ordonanţei iniţiale, cea mai importantă, care a fost operată de Parlamentul României, se referă exact la detalierea situaţiei care a permis celor de la Rompetrol să plătească o parte din datorie, şapte ani mai târziu, iar restul să convertească în acţiuni:
„Art. 7. – Obligaţiunile nerăscumpărate în condiţiile art. 5 sunt convertibile la data scadenţei, la opţiunea emitentului, in acţiuni ordinare având un rang pari passu cu acţiunile ordinare existente la data emisiunii. Valoarea nominală, exprimată în lei, a unei acţiuni sau a totalului valorilor nominale, exprimate în lei, a numărului de acţiuni rezultate din modificarea ulterioară, în sensul diminuării sau majorării valorii nominale, exprimată în lei, a unei acţiuni la data emisiunii va fi egală cu valoarea nominală a unei acţiuni de la data emisiunii, exprimată în lei, înmulţită cu raportul dintre cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru data scadenţei şi cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru data emisiunii.”.

Legea a fost aprobată şi promulgată de preşedintele României.

A fost cerut inclusiv un punct de vedere de la Consiliul Concurenţei, care, public, a anunţat că tranzacţia respectă legea ajutorului de stat, iar statul a urmărit recuperarea creanţei.
„Se poate concluziona ca, statul, prin conversia datoriilor bugetare ale S.C. „Rompetrol – Rafinare” S.A.Constanţa in obligatiuni, se comporta ca un creditor privat, care actioneaza in scopul recuperarii creantei detinute, actionand in
conformitate cu principiul creditorului privat prudent in economia de piata. Consiliul Concurentei noteaza ca masura notificata –respectiv conversia datoriilor bugetare in obligatiuni – nu reprezinta ajutor de stat, deoarece nu sunt indeplinite cumulativ cele patru criterii de definire a ajutorului de stat”, a scris Consiliul.

Anul 2010

În perioada 2003-2010, Grupul Rompetrol a plătit dobânda la obligaţiuni, în valoare totală de 250 de milioane de dolari. În 2010, la momentul răscumpărării, grupul, cumpărat de compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan, KazMunaiGas, a plătit doar 54 de milioane de euro, şi, în urma legii din 2003, statul a devenit aţionar minoritar al rafinăriei, în contul restului obligaţiunilor neplătite şi convertite în acţiuni, cu 44%. Decizia a fost luată de AGA în 2010, şi a fost înregistrată la Registrul Comerţului. Deci datoria istorică nu mai există de atunci, potrivit OUG dată de Guvern şi apoi trecute prin Parlament şi devenite lege.

Au urmat însă mai multe procese între stat şi Grup, aproximativ 40, pierdute de stat. Asta pentru că Ministerul Finanţelor a cerut bani, nu acţiuni la Petromidia, şi a demarat mai multe acţiuni în instanţă prin care contesta atât conversia obligaţiunilor în acţiuni, cât şi decizia de suplimentare a capitalului rafinăriei, prin care a devenit acţionar.

Cu o zi înaintea ultimului proces, pierdut iniţial de stat la Tribunal, dar ajuns la Curtea de Apel, Guvernul Ponta semnat celebrul memorandum prin care se stingeau toate litigiile între cele două părţi. Era februarie 2013. A fost trimis în Parlament, adoptat, dar ulterior legea de adoptarea a lui a fost contestată la Curtea Constituţională, inclusiv de preşedintele Băsescu. În anul 2014, a fost adoptat de Guvernul Ponta, prin Hotărâre. De atunci însă, aplicarea lui a tot fost amânată, iar rafinăria Petromidia încă are două sechestre pe instalaţii, de la autorităţile statului

Ce prevedea memorandumul:

-Un angajament de cumpărare, din partea Rompetrol, printr-o procedură competitivă a unui pachet de acţiuni reprezentând 26,6959% din capitalul social al Rompetrol Rafinare deţinut în prezent de Ministerul Economiei prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, la un preţ minim garantat de 200 milioane dolari

-Din totalul sumei, 175 milioane dolari reprezintă preţul acţiunilor vândute, iar 25 milioane dolari reprezintă prima convenită de către părţi pentru dobândirea de către grupul Rompetrol a majorităţii absolute de vot la Rompetrol Rafinare, care îi va permite să adopte orice decizie în legătură cu această companie.

-Statul român îşi va menţine o participaţie nediluabilă de 18% pe o perioadă de trei ani, iar după expirarea acestei perioade va avea posibilitatea să implementeze o nouă procedură de privatizare pentru vânzarea acesteia.

-Constituirea unui fond de investiţii de un miliard de dolari, cu o participare a statului român sub forma unei societăţi pe acţiuni care va investi în proiecte din domeniul energetic din România.
Potrivit memorandumului, The Rompetrol Group urma să deţină 80% din fond, iar statul român 20%, participaţie primită gratuit.

-Memorandumul nu este aplicat însă nici în ziua de azi, după mai multe prelungiri succesive. Niciuna dintre părţi nu pare a şti exact ce urmează să se întâmple dupa data de 1 ianuarie, cel puţin din punct de vedere juridic şi niciuna nu a comunicat ceva despre consecinţele faptului că nu se va mai tine cont de acea înţelegere.

Cât despre soluţionarea cauzei de către justiţie, este vorba despre celebrul dosar Rompetrol II, în care deja au fost audiaţi mai mulţi miniştri.

În primăvara lui 2016, procurorii DIICOT au demarat cercetările în noul dosar „Rompetrol II”, punând sechestre de trei miliarde de lei pe acţiunile şi activele rafinăriei Petromidia, KazMunayGas International NV şi SC Oilfield Exploration Business Solutions SA, şi pe conturile unor persoane fizice, dosarul fiind disjuns dintr-o cauză trimisă în judecată în anul 2006. Dosarul se referă la presupuse fapte penale derulate atât la privatizarea rafinăriei, cât şi la conversia datoriilor către bugetul de stat în obligaţiuni. Au fost anchetaţi, printre altele, patru miniştri, Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu şi Gheorghe Pogea.
Dosarul este şi acum în lucru, iar acesta pare a fi de fapt şi motivul pentru care niciun oficial român nu îşi asumă să operaţionalizeze memorandumul. Dacă procurorii vor dovedi că prima conversie, cea din 2003, a fost penală, cei care acum ar trebui să semneze se pot teme că, dacă vor operaţionaliza acest memorandum care izvorăşte de acolo, ar putea fi la rândul lor cercetaţi.

Urmările?

Dacă memorandumul nu va mai fi prelungit, practic se revine la situaţia anterioară semnării lui: statul rămâne acţionar cu 44%, şi este posibilă o nouă serie de procese. Fondul de investiţii nu se va înfiinţa, iar grupul kazah este posibil chiar să dea în judecată statul român, aşa cum a anunţat.

Mai mult, este posibil să cadă şi acordul prin care grupul urma să fie vândut chinezilor. În primăvara anului trecut, grupul chinez CEFC a anunţat că a semnat cu KazMunaiGas un acord pentru cumpărarea a 51% din grupul KMG International (Rompetrol), după care a anunţat investiţii de trei miliarde de dolari pentru consolidarea şi extinderea afacerii. Afacerea ar fi urmat să fie finalizată până la finalul acestui an, dar nu a mai fost anunţat nimic pe această temă.

Petromidia este principalul activ al grupului Rompetrol şi este cea mai mare rafinărie din România, cu o capacitate de peste cinci milioane de tone pe an.