Luna trecută NATO a anunţat că de la începutul anului avioanele statelor membre au executat peste o sută de misiuni de interceptare a avioanelor militare ruseşti care s-au apropiat prea mult de spaţiul aerian al acestor ţări, de trei ori mai multe decât anul trecut, astfel de incursiuni ale aviaţiei ruse devenind foarte frecvente la sfârşitul lunii octombrie.
În raportul ELN se menţionează că au existat situaţii când ‘accidente au fost evitate la limită’, majoritatea acestor incidente producându-se deasupra Mării Baltice, dar şi mai înspre nord, precum şi deasupra Mării Negre şi de-a lungul coastelor americană şi canadiană.
Printre incidentele cela mai grave se numără cel întregistrat pe 3 martie la circa 50 de mile sud-est de localitatea suedeză Malmo, când un avion al companiei SAS care a decolat de la Copenhaga cu destinaţia Roma, având 132 de pasageri la bord, a fost la un pas de a intra în coliziune cu un avion rusesc de recunoaştere care avea transponderul (emiţătorul radio) dezactivat. Conform raportului, catastrofa a fost evitată datorită vizibilităţii bune şi reacţiei prompte a piloţilor avionului civil.
Presa suedeză a relatat în luna mai despre acest incident, menţionând atunci că cele două avioane au trecut la o distanţa de circa 90 de metri unul de celălalt, iar aparatul rusesc nu şi-a comunicat poziţia, însă a fost detectat de radar, astfel că avionul SAS a fost alertat să-şi schimbe traiectoria.
Şi NATO a atras atenţia în luna octombrie că aparatele ruseşti interceptate nu au cerut aprobarea vreunui plan de zbor, nu au avut niciun contact cu autorităţile aeriene civile şi nu comunicau, ‘ceea ce reprezintă un risc potenţial pentru zborurile civile’.
Drept urmare, în raportul ELN se propune ca orice activitate aeriană neînregistrată în spaţiul aerian european să fie considerată ‘o posibilă ameninţare vitală care să impună o interdicţie preventivă’.