Indemnizaţia de creşterea copilului nu e nominalizată în Constituţie. Statul poate înceta acordarea acestui drept – Curtea Constituţională

Acordarea indemnizaţiei de creşterea copilului nu e nominalizată expres în Constituţie, drept care poate fi modificată şi chiar sistată de Guvern, în funcţie de priorităţile statului, de situaţia economică şi socială în care ne aflăm. Acestea sunt concluziile care reies dintr-o decizie a Curţii Constituţionale într-o cauză despre acest drept, obţinută ECONOMICA.NET şi publicată recent în Monitorul Oficial. Peste 176.000 de părinți (mame şi taţi) încasează indemnizație de creșterea copilului, potrivit celor mai recente date centralizate de Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială.

Iată, pe larg, ce spune Curtea Constituţională în motivarea deciziei de respingerea excepţiei de neconstituţionalitate într-o cauză privind indemnizaţia de creşterea copilului, obţinută de Economica:

„Referindu-se la indemnizaţia pentru creşterea copilului, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, Curtea a reţinut că aceasta este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată, şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat, şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi”, explică Curtea Constituţională într-o decizie referitoare la respingerea excepţiei de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. d) și lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, obţinută de ECONOMICA.NET.

• E vorba despre decizia CCR nr. 597 din 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 13 ianuarie 2020.

Economica a arătat deja că avem deja un precedent în acest sens: în perioada ianuarie 2011 – septembrie 2012, programul indemnizaţiei  de creşterea copilului a suferit cele mai dure modificări din ultimii 11 ani. Schimbările draconice aduse acestui program de Guvernul Boc au avut ca scop declarativ scoaterea ţării din criză. 

În perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2010, indemnizaţia de creşterea copilului (ICC) reprezenta 85% din veniturile realizate de părinte în ultimele 12 luni. ICC a fost cuprinsă între 600 de lei şi 4.000 de lei lunar.

Începând cu data de 1 ianuarie 2009, indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezenta 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni şi era cuprinsă între 600 de lei şi 4.000 de lei.

• Indemnizaţia s-a acordat în această formulă în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 148 din 3 noiembrie 2005, actualizată prin actele normative publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 31 decembrie 2008, arată o analiză făcută de Economica pe baza datelor pe care le-am primit de la Ministerul Muncii.

În anul 2011, Guvernul a sacrificat părinţii ca să scoată ţara din criză.

În perioada 1 ianuarie 2011 – 31 septembrie 2012, indemnizaţia pentru creşterea copilului scade la 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni şi se introduce plafonul maxim al indemnizaţiei, în valoare de 3.400 de lei lunar pentru concediu de un an, şi de 1.200 de lei lunar pentru părintele care alege să stea doi ani în concediu pentru creşterea copilului.

Concret, în perioada 2011 – octombrie 2012, părintele a avut de ales între:

• concediu pentru creşterea copilului pe o perioadă de un an de zile şi ICC cuprinsă între 600 de lei şi 3.400 de lei.
• concediu pentru creşterea copilului pe o perioadă de doi ani şi ICC cuprinsă între 600 de lei şi 1.200 de lei lunar.
• Aceste schimbări aduse ICC s-au făcut prin OUG nr. 111 din 2010.

8 decembrie 2010, data la care Guvernul emite Ordonanţa de Urgenţă prin care penalizează părintele care a ales să stea doi ani în concediu pentru creşterea copilului. Aşa cum arătat mai sus, părintele care a ales să stea doi ani în concediu pentru creşterea copilului a primit o indemnizaţie lunară de maximum 1.200 de lei, faţă de 3.400 de lei – plafonul maxim al ICC aplicat părinţilor care au ales să stea doar un an în concediu pentru creşterea copilului.

Aşa a crezut Guvernul că scoate ţara din criză

Schimbările draconice aduse cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului au fost făcute prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 111 din 2010. Iată cum a argumentat atunci Guvernul luarea acestei decizii: „În vederea eficientizării programului de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, acesta a fost reanalizat, ţinându-se cont de durata de acordare şi de principiile de finanţare din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizaţii similare. Situaţia economică actuală impune utilizarea eficientă a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserţie lunar, rezultând necesitatea regândirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al condiţiilor de eligibilitate, precum şi al cuantumurilor acordate. Conform programului cuprinzător anticriză susţinut de Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, măsurile luate de România trebuie să conducă la normalizarea condiţiilor financiare şi la pregătirea redresării economice, măsurile luate urmând a fi puse în aplicare începând cu luna ianuarie 2011”, se arată în OUG nr 111 din 2010.

În perioada 1 octombrie 2012 – 31 iunie 2016, indemnizaţia de creşterea copilului a urcat la 85% din media veniturilor din ultimul an şi a fost cuprinsă între 600 de lei şi 3.400 de lei. În această perioadă, indemnizaţia a crescut din nou la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimul an şi a fost cuprinsă între 600 de lei şi 3.400 de lei lunar, indiferent de durata concediului de creşterea copilului.

• Aceste schimbări au fost operate prin Legea nr. 166 din 2012 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 124 din 2011.

În perioada iulie 2016 – sfârşitul lunii august 2017, nivelul maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu a mai fost plafonat. Guvernul a eliminat plafonul maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului; indemnizaţia reprezenta 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului, iar plafonul minim al indemnizaţiei a fost de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară, garantat în plată.

Din septembrie 2017 indemnizaţia de creşterea copilului este plafonată la maximum 8.500 de lei lunar.

Economica vă aminteşte că în anul 2017 Guvernul Tudose a decis să introducă din nou plafon maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Concret, începând cu luna septembrie 2017, cuantumul indemnizaţiei de creşterea copilului este de cel mult 8.500 de lei lunar.

Plafonul maxim al indemnizaţiei de creşterea copilului ar putea fi eliminat dacă proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2017 va fi adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 13 decembrie 2017. Economica a scris, pe larg, despre acest subiect aici.  

Citeşte şi: 2.700 de oameni care iau 8.500 lei, indemnizaţia maximă de creşterea copilului, ar putea lua mai mulţi bani dacă deputaţii elimină plafonul maxim