Inflaţia din Turcia a atins în februarie un nou maxim al ultimilor 20 de ani, de 54,44%
Preţurile bunurilor de larg consum au crescut cu 4,81% faţă de luna precedentă, potrivit Institutului de Statistică din Turcia.
Indicele preţurilor la producători a crescut cu 7,22% faţă de luna precedentă, înregistrând un avans anual de 105%.
Importurile record de energie din ianuarie au contribuit la creşterea deficitul comercial al Turciei, iar preţurile materiilor prime continuă să se aprecieze pe fondul preocupărilor legate de aprovizionare şi al invaziei ruse în Ucraina.
Cotaţia ţiţeiului Brent a crescut cu 53% în acest an.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a acordat prioritate creditelor şi exporturilor, în timp ce susţine constant – împotriva legilor economice – că creşterea dobânzilor de fapt agravează inflaţia, mai degrabă decât o temperează.
Banca centrală a Turciei a redus ratele dobânzilor cu 5 puncte procentuale începând din septembrie la 14%.
Lira turcească s-a depreciat cu aproximativ 47% în ultimul an, într-o criză cauzată de refuzul lui Erdogan de a creşte dobânzile pe măsură ce inflaţia a accelerat constant.
Deprecierea monedei i-a lovit puternic pe turci, deoarece valoarea salariilor lor a scăzut, iar costurile vieţii au crescut dramatic.
Creşterile abrupte ale tarifelor la energie electrică şi gaze naturale au agravat impactul pentru consumatori şi întreprinderi.
Inflaţia din ianuarie a fost de 48,7%, deja cea mai mare din ultimele două decenii.
La mijlocul lunii februarie, Erdogan a promis că va ”sparge cătuşele ratelor dobânzilor” şi va reduce inflaţia la o singură cifră. El a pus problemele valutare ale Turciei pe ”instrumente financiare străine”.
Guvernul lui Erdogan a promovat, în schimb, ”lirizarea permanentă” şi un ”plan de salvare” care prevede ca banca centrală turcă să garanteze economiile în lire, intervenind şi compensând pierderi la depozitele în lire, dacă valoarea acestora în raport cu valutele forte scade peste dobânzile stabilite de bănci.
Analiştii spun că planul este costisitor şi este, în esenţă, o majorare ascunsă a ratei dobânzii şi probabil că nu va fi sustenabil pe termen lung.