Medicina de familie din rural, între canalizare şi informatizare: 1.700 de cabinete nu au utilităţi
În ultimii ani, am reușit să punem baza creării unui sistem informatic funcţional, esenţial în gestionarea relaţiilor cu furnizorii și în asigurarea serviciilor către pacienţi. Prin îmbunătăţirile aduse în ultimul an, putem spune astăzi că Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) îşi îndeplineşte funcţiile cu succes, declara preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la data de 21 martie. SIUI este baza pentru a introduce elemente noi – prescripţia electronică şi cardul naţional de sănătate în 2012 și dosarul electronic în 2013, a mai spus Lucian Duţă.
Dincolo de aceste deziderate, iată o radiografie fidelă a asistenţei medicale primare din comunităţile rurale.
Dacă ne referim la dezideratul informatizării exhaustive a sistemului, în primul rând, trebuie să precizăm că medicii din rural au nevoie de calculatoare. O spuneau chiar ei, în 2007, când s-au făcut „măsurătorile” pentru realizarea acestei evaluări a medicinei primare în satele româneşti, pe care o veţi citi în continuare.
Iată o parte dintre concluziile raportului Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar, pe baza evaluărilor realizate în comunităţile rurale din România în 2007. Concluziile studiului experţilor români au furnizat premise pentru analiza experţilor britanici de la Oxford, solicitaţi de Ministerul de resort ca să dezvolte o strategie naţională de îmbunătăţire a furnizării serviciilor medicale în zonele rurale, defavorizate, izolate. În octombrie 2011, Ministerul Sănătăţii şi Unitatea de Management al Proiectelor a Băncii Mondiale pentru APL2 au contractat Oxford Policy Management pentru elaborarea unei strategii naţionale de îmbunătăţire a serviciilor medicale din mediul rural. Experţii de la Oxford au finalizat raportul cu privire la situaţia asistenţei medicale primare în România, la sfârşitul lunii februarie.
Precizăm că deşi evaluarea a fost efectuată în 2007, până în prezent nu a fost pus în practică niciun proiect major de investiţii care să modifice semnificativ rezultatele raportului.
„Infrastructura fizică a unităţilor de furnizare a serviciilor de îngrijire primară este foarte veche şi uneori deteriorată, ceea ce poate afecta sever calitatea serviciilor”, spun autorii studiului.
Raportul indică faptul că investiţiile în infrastructura pentru serviciile de îngrijire primară nu se numără printre priorităţile administraţiilor publice locale. Iar cum aceste spaţii aparţin autorităţilor locale, medicii nu sunt dispuşi să investească, din cauza „incertitudinii legate de rentabilitatea investiţiilor într-un spaţiu care nu le aparţine”, mai spun autorii studiului.
În anul 2007, majoritatea spaţiilor de asistenţă medicală primară din rural (90% dintre ele) se aflau în proprietatea administraţiei locale şi doar 5% în proprietatea medicilor de familie.
Raportul experţilor de la Şcoala Naţionale de Sănătate Publică a evaluat infrastructura fizică a 2.631 de cabinete medicale din rural. Vechimea medie a clădirilor era de 45 de ani, 20% dintre acestea având peste 60 de ani. Majoritatea cabinetelor de medicină de familie şi a punctelor medicale necesitau reparaţii interioare, exterioare, de consolidare, reparaţii capitale.
Studiul a constatat că majoritatea medicilor de familie dispun de echipamente suficiente pentru a performa eficient. În majoritatea cabinetelor de medicină de familie şi a punctelor medicale din rural erau disponibile echipamentele de bază pentru a practica medicină de familie.
Totuşi, medicii din rural au semnalat oportunitatea investiţiilor suplimentare pentru modernizarea echipamentelor şi îmbunătăţirea capacităţii de diagnostic, ca să evite trimiterile la al doilea nivel de asistenţă medicală. Este vorba despre dotarea cu electrocardiografe, ecografe şi dispozitive pentru efectuarea analizelor simple de laborator.
Medicii din rural spun că au nevoie de echipamente şi calculatoare noi.
În 2007, infrastructura serviciilor de îngrijire primară din mediul rural dispunea de 4.338 de cabinete de medicină de familie, 659 de puncte medicale, şi 154 de centre de permanenţă care ofereau servicii în afara programului obişnuit de lucru pentru cazurile urgente.
În peste 1.000 de cabinete medicale din rural personalul medical nu era format în 2007 din medici de familie, ci din specialişti din pediatrie, gostroenterologie, ginecologie, stomatologie, etc.
1.770 de farmacii şi puncte farmaceutice asigurau accesul la medicamente pentru comunităţile din rural în anul 2007.
În 2007, existau 4.627 de medici de familie şi 5.679 de asistenţi medicali care lucrau în zone rurale. 32% dintre medici şi 69% dintre asistenţi locuiau în aceleaşi comune/sate în care performau. În medie, numărul pacienţilor înscrişi la un medic de familie din rural era de 1.585.