Conform INS, în trimestrul II 2022 comparativ cu trimestrul I 2022, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice. Cele mai semnificative creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (23,79%), industria extractivă (19,76%), învăţământ (19,67%), respectiv intermedieri financiare şi asigurări (16,92%).
Cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit în activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (4,88%), respectiv sănătate şi asistenţă socială (2,78%). Faţă de trimestrul anterior, componenta cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a crescut cu 8,05%, iar cea a cheltuielilor indirecte (non-salariale) cu 7,95%.
Comparativ cu acelaşi trimestru al anului precedent, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice.
Cele mai semnificative creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit în alte activităţi de servicii (21,07%), tranzacţii imobiliare (17,85%), informaţii şi comunicaţii (16,75%), respectiv comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor (15,04%).
Faţă de perioada analizată, cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au observat în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (8,60%), administraţie publică (6,95%) şi sănătate şi asistenţă socială (2,59%).
Faţă de acelaşi trimestru al anului precedent, componenta cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a crescut cu 11,71%, iar componenta cheltuielilor indirecte (non-salariale) cu 10,85%.
INS menţionează că indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care reflectă evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată.