Înscrierea copiilor în colectivitate, doar după vaccinare. Părinţii care refuză pot fi acuzaţi de rele tratamente – proiectul Legii vaccinării

Iniţiatorii legii spun că scopul acesteia nu este acela de a-i sancţiona pe părinţii sau pe reprezentanţii legali ai copiilor, ci acela de a asigura o informare mai bună a acestora asupra tipurilor de vaccinuri administrate, asupra beneficiilor acestora şi asupra riscurilor la care se expun prin nevaccinare. Astfel, devine primordial rolul medicului de familie privind informarea părinţilor, scrie News.ro.

Proiectul Legii vaccinării este aici

Categorii de vaccinare

În România se stabilesc următoarele categorii de vaccinări: de rutină, obligatorii, conform calendarului naţional de vaccinare, pentru situaţii speciale – situaţiile epidemiologice care implică vaccinarea ca măsură de intervenţie în vederea limitării bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare, pentru grupe de populaţie cu risc (cu afecţiuni cronice şi la care apariţia bolilor infecţioase, care pot fi prevenite prin vaccinare, ar putea duce la decompensarea acestora şi ar pune în pericol viaţa). De asemenea, este stabilită prin lege vaccinarea persoanelor care, prin natura profesiei, sunt expuse suplimentar unor surse de infecţie, vaccinarea persoanelor din categorii de vârstă cu risc crescut de apariţie a anumitor boli infecţioase.

Totodat[, persoanele eligibile pentru vaccinare care au vârsta de peste 18 ani sunt obligate să recupereze vaccinurile restante, după o schemă realizată de către medicul de familie sau comisia judeţeană de vaccinare sau a municipiului Bucureşti

Părinţii pot fi acuzaţi de rele tratamente dacă nu îşi vaccinează copiii

Conform legii, vaccinarea copilului constituie responsibilitatea părintelui, iar pentru vaccinările obligatorii furnizorul de servicii medicale are obligaţia de a-i informa pe părinţi despre calendarul naţional de vaccinare, consimţământul acestora pentru vaccinare fiind prezumat, cu excepţia situaţiei în care părinţii sau, după caz, reprezentantul legal refuză, în scris, vaccinarea.

Excepţie fac copiii care au contraindicaţie definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile, pe baza prezentării de către părinţii a unei adeverinţe care să ateste contraindicaţia definitivă, emisă de Comisia Judeţeană de Vaccinare a judeţului de domiciliu al copilului, cu avizul Grupului Tehnic de Coordonare a Activităţilor de Vaccinare (GTVAV).

Proiectul prevede, de asemenea, că în cazul în care părinţii refuză vaccinarea copilului pot fi sesizate instituţiile abilitate „privind constatarea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului de către părinţi sau reprezentanţi legali în cazul minorului care împlineşte vârsta de 3 ani şi nu a primit vaccinurile obligatorii corespunzătoare vârstei”.

Sesizarea poate fi făcută de către comisiile judeţene de vaccinare sau de către comisia municipiului Bucureşti, care vor avea ca atribuţii să supravegheze activitatea de vaccinare prin analizarea şi soluţionarea cazurilor de nevaccinare, să asigure sprijin pentru furnizorii de servicii medicale de vaccinare în activitatea de vaccinare, să contribuie la informarea populaţiei privind informaţiile de interes public legate de activitatea de vaccinare la nivel judeţean şi măsuri de prevenire prin vaccinare a răspândirii unor boli astfel prevenibile. De asemenea, aceste comisii au obligaţia să analizeze cauzele de nevaccinare şi să facă recomandări către furnizorii de servicii de vaccinare.

Aceste comisii mai au şi responsabilitatea de a „sesiza asistentul medical comunitar şi/sau mediatorul sanitar, serviciul public de asistenţă socială şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului pentru a identifica piedicile întâmpinate în calea vaccinării şi a oferi consiliere în cazul minorului care împlineşte vârsta de 3 ani şi nu a început sau a întrerupt schema privind vaccinurile obligatorii precum şi în cazul copilului înscris într-o colectivitate de învăţământ care nu a încheiat schema de recuperare propusă în termen de un an”.

Totodată, aceste comisii au obligaţia de a sesiza serviciul public de asistenţă socială şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului „privind neglijarea medicală şi încălcarea drepturilor copilului de către părinţi sau reprezentanţi legali în cazul minorului care împlineşte vârsta de 18 luni şi nu a început sau a întrerupt schema privind vaccinurile obligatorii” şi de a sesiza instituţiile abilitate privind „constatarea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului de către părinţi sau reprezentanţi legali în cazul minorului care împlineşte vârsta de 3 ani şi nu a primit vaccinurile obligatorii corespunzătoare vârstei”.

Comisiile vor fi înfiinţate în cadrul Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

De asemenea, „pentru garantarea dreptului la sănătate şi la educaţie al tuturor copiilor şi tinerilor”, la înscrierea acestora într-o colectivitate se solicită prezentarea adeverinţei care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare.

Chiar dacă nu frecventează o unitate de învăţământ, admiterea copiilor într-o colectivitate din serviciile de zi se face în aceleaşi condiţii. În cazul copiilor şi tinerilor care nu deţin dovada vaccinării la momentul înscrierii, respectiv admiterii în colectivitate, părintele sau reprezentantul legal are obligaţia prezentării, în termen de maxim 60 zile, a unuia dintre următoarele documente eliberate de Comisia Judeţeană de Vaccinare sau a Municipiului Bucureşti, respectiv calendarul de recuperare pentru antigenele vaccinale obligatorii (schema de vaccinare propusă trebuie să fie completată în termen de un an de la data admiterii în colectivitate) şi adeverinţa contraindicaţiilor medicale definitive pentru anumite vaccinări.

În cazul copiilor pentru care se ia o măsură de protecţie specială şi nu frecventează o unitate de învăţământ, documentul care atestă vaccinările obligatorii sau calendarul de recuperare sunt obţinute de managerul de caz însărcinat cu măsura de protecţie specială, în cel mai scurt timp de la admitere, dar nu mai târziu de un an.

De asemenea, proiectul prevede că părinţii şi reprezentanţii legali au obligaţia prezentării copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale pentru realizarea vaccinărilor complete corespunzătoare vârstei pentru vaccinările obligatorii în scopul asigurării dreptului la sănătate, dar şi la convocarea Comisiei Judeţene de Vaccinare sau a Municipiului Bucureşti.

Părinţii care sunt plecaţi din ţară şi care lasă copii eligibili la vaccinare în grija unor membrii ai familiei ori a altor persoane, sunt obligaţi să desemneze o persoană responsabilă cu însoţirea copilului la vaccinare. În acest sens, părinţii vor da în scris medicului de familie numele acestei persoane, în termen de 15 zile de la data primirii informării privind vaccinarea din partea medicului de familie.

Proiectul mai prevede că unităţile de învăţământ au, la rândul lor, mai multe responsabilităţi şi obligaţii, respectiv: informarea obligatorie a copiilor cu privire la vaccinare, cu implicarea cadrelor medicale din unităţile de învăţământ/direcţiile de sănătate publică, în cadrul unor activităţi curriculare şi extracuriculare, în cadrul unor discipline din planul de învăţământ care permit abordarea acestui subiect (biologie/anatomie, cultură civică, educaţie pentru sănătate, dirigenţie), cât şi să suspende participarea la cursuri a copiilor care nu sunt vaccinaţi, în perioada unei epidemii, în cazul în care Direcţia de Sănătate Publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti constată existenţa epidemiei. Unitatea de învăţământ are obligaţia să solicite adeverinţa de vaccinare de la medicul de familie şi să anunţe Comisia judeţeană de vaccinare şi a municipiului Bucureşti din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti privind copiii care nu au fost vaccinaţi conform calendarului naţional de vaccinare.

„Statul român, prin fondurile proprii, asigură vaccinuri eficace şi sigure”

Statul român, prin Ministerul Sănătăţii finanţează şi organizează activitatea de vaccinare în România. Această activitate se desfăşoară prin furnizorii de servicii medicale, constituiţi şi organizaţi conform legislaţiei în vigoare, mai prevede proiectul.

Proiectul prevede, în plus, constituirea Registrului Electronic Naţional de Vaccinare (RENV) ca unic instrument de înregistrare a furnizorilor de servicii de vaccinare, iar toţi furnizorii de servicii medicale care prestează servicii de vaccinare sunt obligaţi să se înregistreze în RENV şi să înregistreze vaccinările efectuate, cu excepţia situaţiilor epidemiologice speciale, când Ministerul Sănătăţii poate decide alt sistem de raportare şi înregistrare. Raportarea şi decontarea serviciilor de vaccinare se vor face exclusiv electronic, folosind RENV şi alte softuri compatibile cu acesta.

„Statul român, prin fondurile proprii ale Ministerului Sănătăţii şi prin FNUASS, asigură vaccinuri eficace şi sigure corespunzătoare standardelor internaţionale. Statul român, prin Ministerul Sănătăţii, asigură condiţiile pentru diagnosticul şi tratamentul optim al oricăror reacţii adverse ale vaccinării precum şi compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relaţii de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităţilor de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV)”, mai prevede proiectul, în care se menţionează şi că „tipurile de reacţii adverse postvaccinale şi măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern”, se mai arată în proiect.

Proiectul de lege are în vedere şi reglementarea activităţii de organizare şi finanţare a activităţii de vaccinare în România în vederea prevenirii şi limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare în populaţia generală, arată expunerea de motive la proiectul legii vaccinării.

„În vederea asigurării continuităţii procesului de vaccinare indiferent de discontinuităţile procesului de aprovizionare al producătorului / furnizorului de vaccinuri, se va asigura în depozitul naţional un stoc de rezervă de vaccinuri şi consumabilele aferente cel puţin egal cu necesarul anual cu termen de valabilitate de minim 18 luni, astfel că în situaţii epidemiologice speciale vaccinurile să fie folosite din stocul de rezervă constituit în acest sens”, se mai arată în proiect.

Statul român, prin Ministerul Sănătăţii finanţează şi organizează activitatea de vaccinare în România. Această activitate se desfăşoară prin furnizorii de servicii medicale, constituiţi şi organizaţi conform legislaţiei în vigoare, mai prevede proiectul.

La nivel european, strategia de vaccinare adoptată de fiecare stat membru diferă, astfel încât tipurile de vaccinări, tipurile de vaccinuri utilizate în programe, numărul de doze sau vârstele eligibile pentru fiecare tip de vaccin, modalitatea de finanţare (gratuit/compensat) sunt stabilite la nivelul fiecărui stat, pe baza recomandărilor specialiştilor naţionali în domeniu dar şi pe baza dovezilor ştiinţifice şi recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, mai arată iniţiatorii legii. Spre exemplu, în 11 din cele 28 state membre UE (Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franţa, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Malta) vaccinările sunt obligatorii şi adminterea într-o unitate de învăţământ sau colectivitate se realizează numai pe baza dovezii de vaccinare completă conform schemelor naţionale. Sunt exceptate cazurile de contraindicaţii medicale dovedite.

În proiect se menţionează că normele de aplicare a legii vor fi elaborate în termen de 12 luni de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial. De asemenea, se menţionează că Ministerulo Sănătăţii şi celelalte autorităţi „vor lua măsuri pentru ca prevederile legii să fie aplicabile de la 1 ianuarie 2019”.