Inspectorii de muncă sau angajatorii pot cere întreruperea muncii din cauza gerului

Legislaţia muncii prevede că procesele de muncă pot fi întrerupte dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv.

Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă, la articolul 6 (1) prevede că angajatorii care nu pot asigura anumite condiţii de muncă în timpul temeperaturilor extreme, pot lua, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, mai multe măsuri, printre care reducerea duratei zilei de lucru sau întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţtii în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă.

Aceste măsuri pot fi stabilite dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv, relatează Mediafax.

Dacă se decide aplicarea acestor măsuri, angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, precum şi ordonatorii de credite sau conducătorii instituţiilor finanţate din fonduri extrabugetare, vor stabili modalităţile de recuperare a timpului nelucrat şi modalităţile de plată, putând opta pentru recuperarea în următoarele şase luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere colectivă a activităţii, cu menţinerea drepturilor salariale avute anterior sau pentru nerecuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere a activităţii, dar cu acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul efectiv lucrat.

OUG 99/2000 mai stabileşte că pe durata întreruperii colective a lucrului, contractele individuale de muncă ale salariaţilor se menţin, iar perioada de întrerupere constituie vechime în muncă.

În normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă 99/2000 se stabileşte că temperaturile scăzute extreme sunt considerate „temperaturile sub minus 20▫C sau când indicele de răcire scade sub pragul valoric de minus 32”.

În normele metodologice se mai precizează că angajatorii au obligaţia să ia cunoştinţă direct sau prin personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii că temperatura, respectiv indicele temperatură-umiditate sau indicele de răcire, a atins sau se prognozează să atingă valorile extreme.

„Personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii poate să propună măsuri de protecţie a salariaţilor potrivit prevederilor ordonanţei de urgenţă, care vor fi discutate şi adoptate de comun acord de către angajator cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. Măsurile prevăzute la art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă se adoptă şi în cazul în care angajatorul constată că, prin condiţiile pe care le asigură, nu poate menţine un randament corespunzător în muncă sau că acestea sunt insuficiente pentru prevenirea îmbolnăvirii salariaţilor„, se mai arată în normele metodologice.

Acelaşi act normativ mai prevede că angajatorii vor putea lua orice măsuri, altele decât cele prevăzute în ordonanţa de urgenţă, pentru protecţia persoanelor care lucrează în condiţii de temperaturi extreme.

Articolul 19, alin.f din Legea 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii prevede că inspectorii de muncă pot să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci cand constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru alte persoane.

Prevederi similare există şi în articolul 47 din Legea 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii, care stabileşte că Inspecţia Muncii, autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, poate dispune „sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională„.